RSS

Chitanta

19 Dec

Chitanta

de George Toparceanu

Tanta , domnisoara Tanta
E-o duduie foarte sic,
Zvelta, cu ochi mari si negri,
Cap superb, nasucul mic,
Picioruse lungi si durde
Si cand se plimba prin Tei
Toti birjarii o admira:
– Ma, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanta ?
Uite, n-as putea sa spun;
Nici nu ma intereseaza
Chiar daca o presupun.
Dar cum Tanta-i delicioasa
Si-are maniere fine,
Nici nu vreau sa stiu ce face,
Nici cu ce si nici cu cine.

Ca vecini se mai intampla
Ca sa-i cer un ac sau ata,
Sau imi cere ea o carte
Pana maine dimineata.
O vecinatate draga
Ne-a prins zilele-n catuse
Ca ades intru la Tanta
Fara sa mai bat la use.

Tot asa-ntr-o seara intru
Era iarna grea si ger,
Si-o gasesc in pielea goala
Stand langa calorifer.
Naucit de frumusetea-i
Dau sa ma retrag un pic
Insa Tanta-mi spune:
– Intra, intra draga, nu-i nimic !

Am intrat si beat de farmec
O-ntreba-i plin de mister:
– Pentru ce stai goala, scumpo
Langa acel calorifer?
– Fiinca-a fost proprietarul,
Mi-a raspuns sagalnic Tanta –
Si-uite mi-am platit chiria,
Iar acum, usuc chitanta.

 
Un comentariu

Scris de pe 12/19/2011 în funny, Recomandari, Romania

 

Etichete: , , , , , ,

One response to “Chitanta

  1. Valeriu Cercel

    03/18/2013 at 01:39

    Chitanţa
    (parodie după Topîrceanu)

    Despre domnişoara Tanţa
    Nu mai e niciun mister,
    Ştim cu toţii că nurlia,
    Stând lângă calorifer,
    Îşi usca, mă rog, chitanţa,
    Într-o zi de iarnă grea,
    După ce-a plătit chiria,
    Goală, cu nimic pe ea…

    Şi cum, George o descrie,
    “Cap superb, ochi mari, adânci,
    Picioruşe lungi şi pline”…
    Mi-ar fi dat inima brânci,
    Numai că, săracu’, mie,
    Gând nu mi-e la nebunii,
    Când, la noi în bloc, vecine
    Am doar babe naşparlii!

    Însă, de proprietar…
    Că-şi primea natur chiria
    De la Tanţa, regulat…
    Domnilor…jos pălăria!
    Pentru un bărbat e clar:
    Dacă el, fără alt scop,
    Nicidecum n-a abuzat,
    Era, cert…un filantrop…

    De-aia zic…duduia Tanţa,
    De trăia astăzi, nurlia,
    Mă-ntrebam cuprins de milă,
    După ce plătea chiria:
    Oare…cât ţinea chitanţa,
    Ca pe vremuri, la uscat,
    Chiriaşă într-o vilă,
    Sau apartament de stat?!

    Valeriu Cercel

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: