RSS

I – Valul Durerii

PRIMUL VOLUM DIN „TRILOGIA COCAINEI”
Scris in perioada 3.3.2000-16.4.2000 in ore de latina, istorie, biologie, matematica, sport, geografie, s.a.m.d.

.
Valul Durerii
de Barbu Mateescu.
25,500 de cuvinte.

Motto:

” Asa e cand esti fraier.”
– Andrei, comentand al doilea gol al englezilor –               Romania-Anglia 3-2, Campionatul European de Fotbal 2000.

9 septembrie, aaahh, a 11-a (urasc liceul asta urasc liceul asta urasc liceul asta si daca o mai zic o data cred ca inebunesc si mai tare de cap)
Inapoi la inchisoare bagamias picioarele in ea de viata urasc tot ce trebuie sa fac acuma ca cica a inceput anul scolar mama ei de viata si fac si dimineata asta inseamna ca pa si pusi bairame in timpul saptamanii si dormit tarziu si toate alea si din Parvale pana la scoala fac un an dus si trei intors u-n (ultra-naspa). Am vorbit cu Corbu’ ieri la telefon si o sa venim amandoi la scoala cu cate un singur caiet si un creion. In rest, nimic nou. Am un gram de la Ana in sertarul cu fund dublu, dar il las pentru vineri, cand ma-ntorc dupa prima saptamana de lucrul ala sadomaso. (refuz sa zic cuvantul sc_ala).
Sper sa visez lupi. Daca visez lupi e bine. N-am visat lupi de doua saptamani. Am dispretuit vacanta asta cum m-am dispretuit pe mine. Mai am inca Castelul.

10 septembrie

Avem un singur prof nou, unul tanar, pimpalau si cu ochelari la biologie. Dupa ce l-am bombardat cu creta o clasa intreaga (ca sa nu zica ca n-a avut primire corespunzatoare), a inceput si el sa arunce in noi. Cand ne-a vazut razand, a trosnit catalinalogul de chiuveta (care s-a si spart cu ocazia respectiva) si a iesit din laborator facut tandari. Parca vad ca da vina pe noi pentru chiuveta.
Dupa ore, o mica stramba cu Ana. Tipa e mica, delicioasa si superba, are in ea niste faze de te caci pe tine de ras. Am vorbit noi ce am vorbit ca ultra-coate goalele, dar am ajuns si la issues-uri serioase (altele decat scoala, scoala, profi noi, scoala scoala adica barfa de la scoala si etc. ca altceva nu ne intereseaza). Dura si chestia asta cu prietenii. Rad de mor cand aud ca la intrebarea: „Cati prieteni ai?”, mi se raspunde: „Zece:”, sau „Sapte”.    Nimeni nu poate sa aiba mai mult de patru prieteni. Dupa patru ai cunostinte.
Deh, constatari in curtea scolii. Daca i-as intreba p-aia de la mine din clasa, as capata exact raspunsurile pe care le-am zis mai inainte. Toate prostiile si ingamfarile ies la lumina. Trebuie doar sa dai un pic cu unghia.

11 septembrie

Astazi in urma unei discutii exasperante, Corbul a reusit sa ma convinga ca nu exista nici o diferenta intre a face dragoste si a face sex. Deja ca nu mai cred in androginul lui Platon, dar si idealul asta…
Omul a citit „Ultima noapte… intaia noapte” de camil petrescu si s-a entuziasmat. M-a intrebat daca mi-a placut; i-am spus ca e o carte de cacat. Cum puteam sa-i spun ca urasc romanul asta tocmai pentru ca ma recunosc intr-atata in el?
La capitolul vesti bune mi-a adus „Premier League Manager”-ul de la EA sports. I-am si zis ca daca mai continua sa faca rost de coca tot asa de buna nu termin anul. A ras, dobitocul.

12 septembrie

Nu prea ma lasa gandurile in pace. Si fac cum fuck si ma intorc la Catalina. E si normal: pe ea am iubit-o amandoi, si ea ne-a facut pe noi, fiindca fara ea noi n-am fi fost nimic. Ea ne-a invatat toate felurile de lumini, si sa gustam un sarut de parca toate diamantele lumii sunt reflectate in el, si nimic si nimeni nu ne-a facut sa ne simtim la fel dupa aceea. Tot ce a venit dupa aceea a fost doar o gluma… pentru el; pentru mine a fost un cutit inca o data zvarcolit in rana; dar de ce sa ma infurii pe soarta fiindca mi-a rezervat un destin atat de necrutator? Poate ca il meritam.
Ea m-a gasit pe mine, si nu eu pe ea. Eram la un bairam aiurea prin Socului, unde la 2 noaptea singurii ramasi treji eram noi si gagiul ei, un hipoderm contagios de prost. Ce cauta cu el? De dragul experimentului, probabil. M-am rasucit pe perne pana cand am fost dat afara din camera intr-un mod neceremonios. De-atunci si-a dat seama ca picioarele ei lungi, zambetul ei catifelat ce mintea continuu ma cucerisera. Din a saptea nu ma simtisem atat de o idee de fata, de o pasiune. Acuma as spune ca Catalina a fost singura persoana de care m-am indragostit, sincer. Oana a fost o pasiune, si nimic mai mult, iar Nina dintr-a 9-a o pacaleala reciproca.
Am pastrat legatura asa, in dorul lelii, si am fost cam usor surprins – de fapt mai mult, asa, dar nu prea puteam sa-mi permit sa recunosc – sa vad ca cu o fata pot avea loc si conversatii super. Imi placea cum radea, imi placea curba gatului si fustele scurte. Imi placea cam totul la ea. Ma indragostisem rapid. Nu era egoista, si nu vorbea despre alti baieti din viata ei; dar totul era atat de usor, ca nu banuiam ca ar fi trebuit sa fac ceva. Lucrurile stateau bine cum stateau; platonic, carevasazica. Fata de modul meu obisnuit de a vorbi cu o fata, cu Catalina faceam si spuneam exact ce nu trebuia sa fac, si eram constient de asta: ii spuneam Corbului, la scoala, tot ce se intampla, iar el radea, fara sa se plictiseasca: „Te-ai prins in lat”.
Aveam si ce sa-i spun, pentru ca pe Catalina o vedeam in fiecare zi, o vorba azi, o vorba maine, ma aprindea. Stia prea bine ce facea; sau poate inca credea ca poata sa aiba un prieten barbat. Era cald deja afara, si spatele se frigea cand ma sprijineam de peretii salii de sport, sa fumez un monte-carlo. In mai, si tigarile au alt gust: sfaraie, nu ard, si cerul gurii se cocleste chiar mai mult decat iarna.
Sa-l prezint pe Corb deci, pentru ca altfel nimic nu o sa aiba sens pentru mine. Nici un om nu mi-a schimbat viata ca el… nu, banalitate; cel mai bun prieten pe care … nu, banalitate. Corbul este, pur si simplu; prostanac, delicat, iubitor, haios, ingrozitor, beat, idiot, destept, flamand, filozof, futangiu si toate la un loc din nou. Din a 9-a ne stim; nimic nu ne-a separat, prin oricate am trecut impreuna; iar respectul pe care il am pentru el n-o sa-l stie niciodata. E subtire, dar niciodata artificial; cum am avut eu nenoroc la gagici, asa a avut el noroc; eu eram cel adanc, cel meditativ, iubitor, naiv, niciodata pesimist, motiv pentru care in sufletul nici unei fete nu s-a trezit instinctul materno-St.Bernardian de a ma salva; nici la el nu s-a prea intamplat asta de fapt, pentru ca la el e altceva; e stralucirea sampaniei, a betiei si a bucuriei de viata. Ce a vrut, a avut omul asta; si nici o durere, nici o amaraciune nu i-a brazdat vreodata sufletul; si acum e la fel de inocent si phoenix-ian ca la inceput, as putea sa jur. Chiar in ciuda afacerii cu Catalina.
Am inteles eu mai tarziu cum venea treaba cu privirile alea pe care i le arunca Catalina.. dar n-am vrut. Stii cum e, nu? Ai intuitia, dar incerci sa te minti: „Eh, ca doar nu le ghicesc eu atat de bine.. oi fi paranoic/a.” Eh, de-a dracu, am nimerit-o. Nu o mai interesam… asa, dupa un timp; cu fiecare intalnire in 3 printr-un barulet prapadit – de obicei cafeneaua veselei sau la grande pizzde, cum ii zicea Corbul masmongheniei aleia de langa protv – el era mai amuzant, facand-o sa rada, stralucind, si eu mai posac, mai amarat, mai nenorocit. Modul perfect de a face complexe, iti dai seama. A fost urat, perioada aia; dusul rece – adica ei doi convocandu-ma spasiti la Iancului ca sa-mi zica ca pauza – a venit asa, ca un fel de eliberare. Ca dovada – nu i-am evitat pe nici unul din ei dupa aceea. Ma legau prea multe ate de Corb – prea multe prostii si prostioare si lucrari la care am copiat impreuna si betii la care ajungeam manga din statia de trolebuz deja si vise pierdute si vise castigate si gagici la care ne-am uitat amandoi cu jind si comentarii artistico-tehnico-tactice. Ca dovada ca pricea s-a ales: cu el vorbesc; cu ea nu – de luni bune.
Am prea multa incredere in intuitie acuma, si asta ma innebuneste. E ca, hmm, un fel de paranoia. Cred ca stiu prea multe despre oamenii din jurul meu pur si simplu dupa cum le interpretez privirile. Dar daca am dreptate? Am dreptate?

13 septembrie

Am incercat sa agat doua gagici pe strada dupa principiul lui Catalina: „Exista doua feluri de baieti: aia frumosi, care se uita si trec mai departe, si aia mai urati care n-au nimic de pierdut si incearca sa intre in vorba cu gagicile”. Atunci am ras si am zis: „Deci sunt frumos”. Oi fi devenit urat?
Acum, fara legatura, nimic nu ma inspaimanta mai mult ca normalitatea. Daca devin normal, ma sinucid – in ultima clipa cand o sa mai fiu constient.
Sfatul lui Corbu’:
” Andrei, fii calm, n-o sa ajungi niciodata normal.”
YUPEE!!!

14 septembrie

Traiasca werewolfii! Acum cateva zile, s-a mutat o fata noua la mine in clasa. O cheama Iulia, si cand m-am uitat la ea am simtit ca ma intorc pe dos de… ceva ciudat. Am incercat sa i-o arat lui Corbu’, dar prostu’ a ratat-o in pauza. Mai bine; decat sa mi-o suteasca si pe asta.. prostii zic, n-o sa fiu niciodata cu ea.
Am stat la ora de istorie cu capul rezemat de cot, de credea Mihai c-am murit. Ma uitam la parul ei – e lung, dar nu foarte si saten. Are o fatza asa frumoasa – ciudat, de la Catalina incoace n-am mai vazut o fatza care sa aiba atata frumusete interioara.
Faza in consiliu, ieri, ne-a zis-o Dolarel: ca el si cu Aneta de la a 10-a si cu MisMasH reprezentau consiliul elevilor la consiliul profesorilor. Si profii vorbeau si injurau si toate alea, fara sa le pese de ce zicea Bashtina (directa) pana cand zice ea un pic mai tare:
– As dori sa va reamintesc ca avem printre noi reprezentanti ai consiliului elevilor.
Si s-a facut o tacere…

15 septembrie

Azi, cand m-am dus in curte la hipioatele mele sa le tuc buna, era si Iulia acolo. Ma urmarea cu ochii, si zambea; am pupat-o si pe ea si i-am zis si numele. Fata asta ma innebuneste; … cum gesticula tigara!. Am pupat-o pe obraji prima data. Nu cred ca exista ceva mai frumos in viata mea … inca (faza e la egalitate cu la Predeal, cand am tinut-o pe Catalina in brate).
M-am dus la mall si mi-am facut un tricou care zice „I think the same thing about you”. Ralu zice ca e cea mai buna idee de la injectarea vodcii intravenos. Nu stiu, n-am incercat.

16 septembrie

Ba ma si capiaza de cap. Andrei, ce-i cu tine? Am iesit in Pache cu Sfinxa sa discutam situatia – ca Iulia are parul rosu-negru ca Catalina, ca si picioarele seamana. M-a sfatuit ca o luna sa nu fac nimic – in definitiv, e la mine in clasa, si nu vreau sa iasa prostii. Am incredere in ea – are dreptate. O luna, pauza. Ba chiar spre sfarsitul conversatiei am scos din mine si o faza inteligenta:
– De cand fumezi?, m-a intrebat ea asa ca curioasa.
– De la 11 ani.
– Ei nu? casca ea gura aprobator.
– Ei sa crezi. Daca o tigara ia 11 minute din viata, eu care fumez ca orbu’ doua pachete pe zi nu mai ma duc la scoala.
– De ce?
– Pai sunt deja mort.
In rest asa, ca de obicei… rod o para si ma enervez. Bine zicea Corbul ca fara muzica nu e nimic, mi s-a busit cd-romul si mi-e lene sa ma car pana la casetofon… ba daca ma gandesc mai bine nici tigari nu mai am… APOCALIPSA curata…
Desi ar fi lucruri bune de care sa vorbesc… cum ar fi Sfinxa care e vesela si nu stiu de ce si m-a contagiat… sau Iulia care inca-mi zumzaie in cap… ridicol… dar are un mers asa, un pic leganat, care o face PERFECTA… ce zic eu perfecta, e fara cuvinte tipa asta… dar inca nu o sa trec la actiune.. corbul abia asta asteapta. A zis ca daca nu ma dau eu la ea se da el, si i-am troznit o lovitura in sale de si-a dat seama si el ca sunt serios. Ciudata senzatia zau: e ca si cand o stapanesc deja, si nici nu trebuie sa mai fac un gest ca sa o capat cu adevarat. Daca nu m-ar roade ceva asa usor in suflet, m-as sti fericit de fel. Buzele ei – am vazut – sunt arcuite si un pic parguite.. mi-e frica sa fac totul tandari inainte sa se construiasca.. na c-am recunoscut si asta… as face mai bine sa-mi amintesc de altceva, cum ar fi vremurile bune din a noua, cand Corbul si cu mine inca faceam teme (Teme?! Not in my vocabulary!) pe la douaspe noaptea, cu casetele cu Toy Dools zimti pe creierele noastre ba reci ba calde. O aveam la mate pe Matrita, si inghiteam tonele de exercitii fara sa intelegem absolut nimic, precizez; ne apuca si un somnut de zece minute care devenea juma’ de ora si atunci cui  dracu ii mai arde sa se intoarca acasa?! Ca doar corbului nu. Si ce mai scandal a doua zi, ce mai bucium – Negura Bunget – pana cand ai lui s-au banalizat cu fapta. Ai lui, o altoiala bizara de conservatori si alcoolici (sper sa nu citeasca jurnalul asta, ca e in stare sa mai adauge niste adjective ascutite – la adresa lor nu a mea). Nu prea a avut probleme cu ei in ultima vreme, asa ca n-am de ce sa fiu rau.

17 septembrie

Am uitat sa zic de Ana –            Ana cea inocenta – ca-n Texas cu „she has a halo” si „we all love her / althrough none can confess”. O intelegem prea bine – si ma temeam de asta. Tipa desteapta, haioasa, de gasca, care fuma in prostie, nu bea niciodata si nu facea probleme. Naiva asa, in halul ala pe care-l iubim toti in cei pe care-i iubim. La bairamele tarzii ea e prima sa coboare sa ne ia tigari DIN BANII EI (si asta in Panta Liman, unde cocalarii umbla in haita de numar impar), si noi baietii stateam sus, scuipandu-ne orgoliul la gagici pe creier. Am vazut-o odata cum se uita la Corbul, exact in perioada cand el era cu Maria Roscovana: ei tocmai se lingeau de cealalta parte a mesei, si Ana era cat pe ce sa dea sa planga. Atunci am inteles de ce se tinea dupa noi ca un caine batut, de ce ne urmarea la fiecare bairam, si mai ales de ce se apucase de fumat sub ingrijirea atenta a Corbului, animal social fara ozon si impuritati. Nu contase pentru ea atingerea fumului de plamani; ci atentia pe care i-o daduse el cu atata ardoare. Si totusi nu o dispretuia unul – pentru ca era asa de buna. Ne era mila de ea, exact atat pe cat o si iubeam.
Acuma s-a mai departat si ea un pic. S-a gascuit cu unii la Vama Veche, se ia in limba cu un punker de care Sfinxei nu-i place si pace. Ba saptamana trecuta am vazut-o pe strada si nici un gest n-am schitat. Intr-un fel ce am vrut am si capatat. A fost intotdeauna un pic la margine, si cred ca a si simtit chestia asta, desi nu prea dadea semne.
I-am zis lui Corbu’ de faza, si tipul a zis ca gagica era „demna de mila”. Mama, ce era sa ma iau cu el in gura apropo de expresia asta. Bine ca m-am oprit la timp. In concluziones, mai bine ca s-a indepartat de japita asta de barbat. Nu stiu inca o femeie careia Corbul sa nu-i fi dat cu pumnu-n mandrie; si asta era cam ultimul lucru de care Ana are nevoie.
Se pare ca, pana la urma si Roxana fiind total absenta, eu eram persoana din gasca asta care tinea cel mai mult la Ana. Mai sa fie..

18 septembrie

Intr-un liceu de idioti noi suntem gasca separata, cu loc privilegiat la margine de scandura si mutre nervoase tata, si e bine. Azi am sarit pe un elefantel care sustinea sus si tare ca punkerii se imbraca exact ca blackerii daca stai sa te gandesti – adica lant, par glont si nastur stafii – cand sa sara si Ana cu lantu’, cumparat in Unirii la ocazie speciala tocmai pentru astfel de minunate momente ale Rares-ului pitoresc, gasca a sarit sa-l ia la doamne ajuta pe undeva pe la toaleta, si a urmat retragerea racala, adica de rac, adica totala.
Zic ca curvele de la mica publicitate cu provincia: Astept gasca.

19 septembrie

Au venit!!! Nu-mi simt nasul si am si trei vanatai pe sub genunchiul drept, de la capete de sosoni infipte direct in musculatura mea de sobolan. Corbul s-a spitalizat – motiv de bancuri super intre mine si Chinezu’ daca n-am sti ca si-a rupt piciorul; iar Ana, probabil ca premiu pentru ca n-a fugit, a luat un cot in falca care o s-o cam salveze de la scoala pana vineri (azi e marti). Perfect, tot trebuia sa dea trei lucrari.

20 septembrie

Uitasi sa zic de dealeru meu. Potronel, supranumit     Omul cu felinaru’, dupa rangosenia de scula pe care o cara dupa el cand vrea sa faca impresie. Om bun asa, la suflet, cu exceptia momentelor dese si variate cand ne strange de coaie (metaphoric, of course). Corbul nu-l place, pentru ca Corbului nu-i plac schiopii prin definitie (nici evreii, desi Potronel n-arata). De impresia pe care o face la gagici nu mai zic: trebuie doar sa le zic la ale mele numele, ca si Roxana si Sfinxa incep sa zgaltaie de frig. Are fata de sobolan nu zic nu, dar la maniere nu l-a testat nimeni – singurele tipe care l-ar accepta sunt curvele, si mi-a si zis ca alea sunt singurele cu care se fute (sa-l cred ca nu e virgin?), ca numai in alea „are incredere” (faza de durere de cot de ras). Mi-am amintit azi asa brusc de el, cat sa-l pun in jurnal, pt ca m-a sunat sa-mi spuna ca si-a luat mobil… Numarul nu-l spun…
Cred extatic in propozitiile spuse la adevar, ca Corbu’ odata: „Nu cunosc pe nimeni mai jalnic ca mine”, sau Sfinxa: „Sunt ca toti ceilalti pe care-i urasc, tot ce vreau e admiratie”. Le-am cules cu atentie, perlele astea de secara; doua in doi ani a fost destul, pentru ca ele au spus mai multe despre personalitatea celor care le-au zis decat ar fi putut o mie de discutii de suprafata. Nu ca noi am purta asa ceva.

21 septembrie

La latina am adormit. Pai de ce?
Popa. Da. Cauzalitate istorica: hai sa ne uitam la predicat. Au fost… invatate? Amintite, nu; ia-o de la inceput. Faptele poporului.. aaa… au fost … amintite… de catre scriitori.. ilustri.. vestiti. Va zice aicea ca e dativ poetic, ca trebuia sa fie cu „ab”. Lucrarile aa… aa… ies cu sensul de fapte… faptele… si ale lui Caligula.. si ale lui Claudius si ale lui Nero.. false sunt se intelege.. au fost falsificate… op imetum.. din pricina.. de teama…. de teama… cand?… cand ei insisi?… da… fiind floarea… cand traiau… si cum au mai fost?… composite sunt… denaturate… dupa ce… au fost… mai mult ca perfect aici…. dupa ce murisera… recentibus obis… din cauza urii recente… proaspete… proaspete in memorie dupa ce au murit… sau asa… de aceea… traduse… inseamna a incredinta… sa va prezint… paucus… inseamna putin… la neutru plural inseamna putine lucruri.. et extrema… cel mai apropiat de Tacit… despre Augustus… adica pe ultimele… bine, ma, na un sase ca vad ca te balbai bine… multumesc… apoi.. aaa…aaa… sa va prezint domnia lui Tiberius si.. aa… aaa..celelalte domnii … saptamana viitoare dati lucrare… partinire… de care sunt strain… ma simt departe… sunt strain… sunt departe…

22 septembrie

A trecut Sfinxa pe la mine cu un gram jumate. E bine sa faci de dimineata in a 11-a, pentru ca nu mai sunt probleme cu intorsul acasa la ora 3 (dimineata; mai trebuia sa adaug?) si tot asa. Sfinxa e SUPER! Zapada atat de buna n-am mai pus pe pupilele olfactive – nu stiu daca exista, glumesc – de mult, mult timp.
” Nu-i niciodata ca prima data”, m-am pomenit eu filozofand, si tipa m-a ochit la ceva de genul „Urasc discutiile astea.” Nu mi-e sila de prosti; mi-e sila de oamenii care sunt destepti si incearca sa uite asta. De exemplu Sfinxa. Cea mai buna prietena (cu exceptia exceptoasa a Corbului) that one could ever have. Si totusi si asa mai departe tipa isi baga un dop in lobul parietal, incercand sa nu simta. Poti sa dai vina pe ea? Zapada cu toptanul, betii crunte – no gagii, faza cpc (cel putin ciudata) pentru o tipa cu o silueta atat de zbanghie si aratoasa ca naiba (adica bine).
Am mai varsat o ceasca de cafea + spart-o, carevasazica ai mei o sa ma manance maine la micul dejun, dar nu prea mai conteaza. La barfa, cica Spangheli e homo (banuiam), si Corbul cauta lipire. Ceva ajutor? Nu, de fapt nu stiam pe nimeni cu care s-ar potrivi Corbul (si n-o sa stiu vreodata), dar e o tipa Daniela care e o prietena a lu’ Gigi Spaniolu care…
Obsesia lui Daniela cu indienii poate ca-l nimereste pe Corb care are tot felul de fixuri ciudate (limba japoneza, BUG, absentele de la scoala, soarta ozonului si alte prostii si prostioare care n-ar avea de ce sa-l intereseze).
Sfinxa s-a carat exact cand trebuia, adica cu o ora inainte sa vina ai mei – am avut timp la tais sa curat masuta si sa adorm jumatate de ora. Acum e 9.48 seara si nu mi-am facut nici o tema. Nici n-aveam de gand. What can I say? COCAINE RULEZ! E o fericire asa molcoma si tihnita ca nici futaiul nu… hey, what do i know, I’m a virgin (sardonic laughter).
O sa ma culc cu combina pe Master of Puppets la ‘repeat track’ si maine o sa incerc sa ma trezesc. Marti!!! Naspa. Ce-a zis sadicul masochistulu? Ntz.

23 septembrie

Zi fututa rau azi. Si zic cu hormonul pesimismului in coaie (scria in Libertatea ca s-a descoperit), si citesc insemnarea de ieri si m-apuca sfantul. Doua lucrari – geogra si bio, adica profele cele mai nasoale, 0% posibilitati de copiere. Sa nu uit, de dimineata n-am putut sa termin nici macar un nivel in Jagged Alliance, asa de prost jucam (imi trebuia, mi-am ales nivelul hardest si o echipa de cacati), si era si mama pe capul meu, ca hai, ca trosc, ca pleosc, prima ora.
La prima ora nu vin niciodata, din principiu… fac incalzirea cu sticluta… :)). A fost si o zi calda azi data-n draci de m-am luat. Fara nici un folos, ca m-au trezit la sezut lucrarile alea porcoase de care am scris mai devreme. Nici tipele de la mine din clasa nu vroiau sa-mi dea nimic, ca cica nu stiau nici ei. no problemo, le dau eu muie la toti cu dobanda…
Si ma car eu azi cu Corbul in Onyx, si zice el dupa un sfert de ora de bolboroseala a mea, cum ca Iulia, ca scoala, ca altea:
” …esti un absolut idiot. Ti-o garantez; ce-ti declara-n fata Corbul, sa iei de la el. Ce – te-ai apucat sa scrii poezii pentru proasta asta?” (el nu o vazuse, dar era deja super-convins ca e proasta). „Si urata”. (si urata).
„vrabiuta, ceri pumni! Cum ziceau aia din vacanta mare? Gigi, fii atent ca-mi vii pe stanga, fii atent ca-mi vii pe stanga. La fel iti zic si eu tie; dac-as vorbi de..”
Si am ramas cu ploscanul de vorba in gura; Corbul n-are sfant pe nimeni si nimic, n-am cu ce sa-l atac.
” Cer desteptaciune, fratie! Trezirea la realitate, ha, trenu’ asteapta!”
Cu expresia asta scoasa direct din trainspotting, Corbul indica ca era pe cale sa incheie o discutie. De obicei il luam la tarbaca, auditiv si deviam, dar acuma n-am facut sau zis nimic – doar am mai tras trei guri repezi din Tuborg.
Atunci si-a dat seama si el ca era ceva grav si ca o daduse un picusor in bara.
I-am zis faza din „Zeii tunetului” care ma obsedeaza de nspe zile, adica:
– Incepusera misiunile kamikaze si selecteaza pe unul de opstpe ani, nefutut, nenimic. Ala ce sa faca, ca avea o gagica intr-un sat din apropiere…
– E banc? ma intrerupe Corbul incomod.
– Nu. Asculta si taci din gura. Si se duce la capitan si zice: dom’ capitan, puteti sa ma lasati si pe mine sa ma duc pana in sat, si capitanul il injura, adica nu, in nici un caz, si in timpul asta ii face cu ochiul, adica e ok. Tipul deci se duce cu doi prieteni ai lui – astia-i gasisera o cosnita la margine de sat, doar acoperisul si-un pat, si il baga inauntru cu tipa dupa ce il casatorisera la repezeala. Sta acolo cu ea si-i zice: hai pe pat, cu fata in sus; tipa sta asa, el se aseaza langa ea, tot cu fatza in sus, si o ia de mana. Si asa au stat cinspe minute, dupa care iese. Tipa plangea de murea, si cand prietenii l-au intrebat pe el daca a facut ce trebuia, el a zis ca da. Si a zburat in misiune, si a murit.
Si ce comentariu da Corbul la povestea asta?
– Pai normal ca plangea tipa daca el n-a futut-o.
Ajung acasa dupa spalarea asta de creier, ma ia mama in gura cu franjuri cu tot apropo de curatenia din casa, de a ajuns si sa planga. Am invatat ca in asemenea ocazii o retragere rapida in intimitatea propriei camere, ca de exemplu „Risk” de la Megadeth, e o solutie mai buna decat orice vorbe de comfortare la care nu ma pricep. Iarasi a atins-o tata… glumeam, tata n-a mai batut-o de cand eram eu in a saptea. In a noua, cred, dupa o betie, era sa-mi scoata ochiul, dar de-atunci numai faze incete, cu centura. Nici nu cred ca mai are curajul, asa sunt de mare.
Si revin la porcariile pe care mi le-a debitat cel mai bun prieten al meu.
Corbul nu mi-a scos niciodata vorbe. Eu i-am scos lui – nici nu mai stiu cand. Incerc sa ma consolez cu toate lucrurile naspa pe care mi le-a facut, dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca nu le-a facut ca sa ma doara pe mine, ci pur si simplu pentru ca asa e natura lui si n-ar fi putut sa faca altfel. I-a placut de Catalina, ei de el- ce era sa faca, sa-i zica: „Nu, stii, prietenul tau cel mai bun inca e indragostit de tine si…” Oricum, acuma e gelos – pe faptul ca eu pot sa ma indragostesc, si el nu.
Potronel da bir cu fugitii. Cred ca iarasi va trebui sa ma bazez pe altii = cunostiinte = prieteni = Corbul  et  les filles. Nu-mi place faza asta din princoicipiu, dar n-am ce sa fac.
Ce naspa e sa ai constiinta. Vreau sa scap, ca toata lumea de aici, dar nu pot. De ce trebuie sa fiu eu ala blestemat?

25 septembrie

Fuck i hate being in love. Si ce pot sa fac?? Nimic. A se observa ca nu scriu decat foarte putin adica aproape nimic despre Iulia aici. Nu vreau sa las impresia ca sunt o jigodie de sentimentalist. Castelul a inceput sa decada pe la colturi. Se si vad cariile din spatele copacilor.
Radio Erevan: Poate sa ramana o femeie gravida vorbind la celular?
Raspunsul nostru este Da, insa depinde pe ce sta.

26 septembrie

Vesti rele din centrala de la o gasca cu care mai sprijineam peretii odata la universitate. Ma suna Andreea: Oana nu mai e cu alex ca:vezi stii suntem
diferiti,tu esti mereu in sex pistols iar eu…La faza asta alex o intreaba care e
baiatul ideal pt. ea.Si ea raspunde sa fie Loaded Cu BANI.Alex s-a ofticat
si a decis cu mihai ca ziua ce urmeaza sa se imbete.Viata continua alaturi
de Andreea si Adina, pe care le-am mai vazut de trei ori dupa faza asta (care s-a petrecut acuma trei saptamani). Ce aflu peste o ora de la Alina ca de fapt Oana n-a mai vrutsa fie cu alex ca ii place de mine si ca s-a codit s-a nu stiu ce daca sa vorbeasca cu mine, si ca pana la urma a trimis-o pe Alina de iscoada .M-a durut undeva si i-am zis Alinei asta, si Alina imi zice atunci o faza de la ziua lui Tepusa. Corbul aflase tot de la Andreea, care-i cea mai buna amica a lu’ verisoara-sa, o vede pe Oana ca e invitata so scoate un teanc de monezi de 100si zice uite Oana sunt loaded.”haha ha”
E viata continua,pana-n ziua de azi cand Mihai imi spune ca Adina a acceptat sa fie cu el.Tralalalala.Eu le dau maxim 5 zile azi e 26 pana pe 1.
E si cam asta e.

27 septembrie

” Raresu’ e o treime bani gata, o treime garcons de garcons si o treime prosti”. Dixit Prunacvariu, ca sa nu uit. Si inca una buna: „Suntem o generatie fara optiuni, deci alegem totul”. Asta, mai dura si mai filozofica, vine de la Spadasinu’, eminenta cenusie a gastii de rockeri greu infiripata printre lungile vizite ale lui Mihai la Fundatie (80,000 lei/gram) si CD-uri pocite cu Sx Pstols (cum zicea Corbul).
Am innebunit dupa Fenomental, nici nu ma mir e povestea vietii mele garnisite cu cacat impropriu numit in multe feluri:
Si nu mai suport* vreau sa se termine odata*
si sa scap viu*, cu mintea curatata*
sa nu-mi mai spuna ce sa iau*, ce sa fac si cui sa dau
simt ca innebunesc*, n-am nevoie de stapan sa-mi spuna cine sunt
si cum sa gandesc
mai vreau un pic de liniste* in atata neliniste*
vreau un pic de nimic*

si incep sa cad*, sa curg in iad*
ma adancesc* si nu ma mai opresc*
si cad in iad* si ochii imi ard*
sunt mult* si greu* si cad mereu*

*= coca.

Iulia’s notes: dragostea e posesiva, nu e pura. Dragostea e egoista, si e gelozie.

29 septembrie

Catalina a fost visul meu, si chiar daca am intalnit-o in acel moment si nu altul este pentru ca atuncea ne hotarasem noi sa ne gasim. Ea era inalta, frumoasa si obsedata de Eminescu; o fi si acuma, pentru ca nici Corbul si nici eu n-am mai vazut-o de mult (mult? un an jumate e mult?). Inainte de ea au fost gagici serioase (semi) doar Andreea (da, aia de ieri) si Nico: doua proaste dintr-a 8-a cu care Corbul si cu mine ne-am tratat stresul cauzat de examenul pe cale sa ne puncte puncte. Ea a fost prima femeie adevarata pe care ne-au cazut ochii colectivi; o femeie atat de frumoasa ca parea fata. Avea un an mai mult ca noi; nu s-a jucat cu noi, sau poate ca s-a jucat si nu ne-am mai dat noi seama de nimic. Cu mine a fost prima; dar dupa aceea a venit plictiseala, si am ajuns sa mergem toti trei la cinematograf impreuna ca strutul si bilutele’.
N-o sa uit zilele alea cat oi trai, si nimic nu merita sa fie uitat mai putin ca acele zile. Atunci s-a construit Castelul, cea mai buna jumatate a vietii pe care n-am avut-o niciodata.

30 septembrie

Toata lumea viseaza sa fie intangibila, sa fie misterioasa, sa atraga atentia. De fapt, relatiile se capata pe note la impresia artistica. Daca Iisus s-ar naste acum, ar fi trimis urgent la 9 – „inca un Iisus?” (tare) „Salonul 84, mai aveti unul!”
Urata luna. Mai ales in ceea ce priveste pe Iulia – FUCK, URASC SA MA INDRAGOSTESC!        Nu trebuie decat sa-mi arunc ochii peste ea, o data, si toate sentimentele pe care le incercam sa le tin atata in loc explodeaza. Parul ei saten si ochii verzi ma umplu de toata dorinta din lume; nici nu ma gandesc sa o sarut sau – Manson fereste! – sa o fut; tot ce vreau e s-o tin in brate, sau pe genunchi si sa o vad zambindu-mi in timp ce gura ei  fumega peste a mea, si buzele mele devin la fel cu buzele ei. Petrec orele in curte dormitand cu capul rezemat pe un brat, pierdut; este atat de frumoasa, ca simt ca cad.

2 octombrie

A rupt patul de la el din camera de la futaiul cu Cristina.(Corbu’s the
man). Cine-i Cristina? Exact si intrebarea mea. Raspunsul clasicului in viata: u don’t wanna know.

4 octombrie

Urasc tot ce vad, si vad tot ce urasc. In tipicul meu spirit de fronda, la geogra  la lucrare m-am dus in prima banca. Bineinteles ca n-am putut sa copiez. Cum popeasca (honestly, asa o cheama) e o javra fara sharm sau inteligenta, o s-o pocesc si la geografie semestrul asta.

6 octombrie

Am dat lucrare si la chimie, duca-se-n mortii ma-sii de moarte de viata. Am umplut foaia numai cu X si 0 (cate unul la fiecare problema; la ultimul exercitiu ca era mai monstruos, am dat 2 scuipati).

8 octombrie

.Mi-am luat  Lacrimosa:Angst,Live I,Live II,Stille.Marvelous. O iubesc pe Iulia de-mi vine sa ma arunc serios pe fereastra. Dar nu vreau sa mor cu o mutra urata.
Mi-a facut scandal in fata clasei la chimie. Rasete peste tot; asa ca am avut de ales doar cateva secunde intre a parea un erou si a parea un clown. Solutia, bineinteles se afla undeva pe la mijloc. Cum aveam bani si eram in dispozitie sa-mi imbunatatesc popularitatea (ok, am jucat „alpha centauri” cam mult) m-am carat cu gasca de la mine din clasa in 777 si am facut cinste la toti. La asa o gaura in creier, una de 200 de floricele in buzunar nu mai conteaza. Incepe sa-mi para rau de..

13 octombrie

Suntem o generatie fara repere.

16 octombrie

S-a terminat pauza! Pot sa ma dau la Iulia, dar simt ca nu e momentul bun. Toata luna asta nu m-am gandit decat la ea. Urasc sa iubesc. Urasc sa fiu sensibil. Pentru ca asa sunt.
FUCK ANDREI!!

18 octombrie

Am mers azi cu ea pana la statia de unde ia autobuzul – lung drumul, dar ne-am zis multe bancuri si a fost Okapa. Nu era nevoie sa vin cu ea, si nici nu era nevoie sa mergem pe jos pana acolo; dar frunzele au inceput sa inmormanteze praful si totul a capatat ritmul unui ritual straniu: vantul ne ranjea, ea chiar radea la bancurile mele…
Chiar cred ca putem sa fim prieteni. Oricum, inamica nu-mi e. Trebuie sa nu fac tampenii. Nu degeaba imi spunea Corbul ca prea ma grabesc. Totusi.. are tipa asta un zambet… nu mai am comparatie.

20 octombrie

La festivalul berii m-am pierdut intentionat de Corb, Roxana, si Sfinxa ca sa ma gaseasca ea. Si m-a gasit! Nu-mi vine sa cred! Parca e o faza din alea cu puterea mintii!! Oricum, a fost cel putin aiurea sa stau cu ea de vorba in timp ce era pe genunchii gagiului ei (un anonim de la 10R3 – stuff, nu persoana). Si cu mine vorbea…
Bineinteles ca a trebuit sa plec, cu imaginea buzelor ei in minte. Groaznic lucru sa fii indragostit. Si nimeni – la mine la masa – n-a banuit nimic. Of course, nimeni n-a vazut-o cum arata. poate ca corbul crede ca totul e inventat de mine.

22 octombrie

Vorbim in curte foarte mult. S-a apucat serios de fumat de cand ma cunoaste. De fapt a mai fost o faza de care n-am scris: la biologie avem banci late, si s-a asezat in spatele meu si pe celalalt rand, adica ea sa poata sa ma vada, dar eu sa nu pot s-o vad. Ori de cate ori intorceam capul catre ea, ea ma evita. Asta a fost cu o zi inainte sa incepem sa vorbim in curte. Acum o duc spre casa in fiecare zi, dar nu prea e mediul potrivit. Hai c-a devenit si obicei. Ma descurc si imi place.

27 octombrie

A inceput sa-mi faca primele confidente semi-serioase, ex-boyfriends and stuff. Parca nu e sincera cu ceva. Dar nu vreau sa ma gandesc…

1 noiembrie

A iesit azi de la ore cam sucarita.. luase un doi la romana (al doilea), si avea nevoie de ajutor. (eu, ca smecheru, chiulisem la ora si statusem in bar, ca din intamplare pana a iesit ea…). M-am benoclat in all the directions dar nimeni nu mai era… am luat-o cu bancuri ca vezi ca eu am 5 de doiuri (dar e adevarat) si parca am vazut o umbra de zambet. Asta era tot ce aveam nevoie…
Nu, acuma Negura e nebuna. Mie mi-a dat ca n-am citit Sadoveanu, adica Jderii, tara de dincolo de pizda si alte prostii; si iuliei i-a dat doiuri pt ca n-a spus ce vroia profa sa spuna. Am mai batut-o la cap pe aia, mai ca n-am injurat-o, cred ca a sughitat in draci, si am simtit-o pe Iulia ca … se calmase. Nici nu stiu cand, dar ne-am tinut de mana. Inegalabil, inimitabil…
Si nici macar nu e asa un mare lucru, daca o iau la propriu. Dar E IULIA! Nici nu prea pot sa-mi imaginez cum ar fi viata mea fara ea. Urat urat urat urat, ar zice Corbul si ce dreptate ar avea.

3 noiembrie

Nu fusesem de o luna la bio, si la literatura universala de mai mult de atat. Vax! Big error! Azi am fost, Iulia nu, si parca imi lipsea un pic de putere. La bio ma scoate la tabla sa desenez inima. Ma cac pe mine, ma uit in clasa dupa semne si semnale, dolce far niente, toate tampitele pe care le-am facut tampite silenceaza din motive obvioase, eu ma pis pe pereti si incep sa schitez ce mai stiu si eu din cultura mea generala de Valentine’s day. Cand sa se beleasca profa a incercat sa ma ia in balon, dar subtire de tot si n-a ras nimeni, nici macar trio-ul de aur (Aurica, Mihai si Bastonas, care teoretic rad la orice). Introductiv, fac eu pe desteptul:
– A, vad ca aveti par scurt, cumva v-ati tuns?
Ma priveste naspa:
– De cand ai venit tu ultima data la ora… de doua ori.
Trei – hmmm, cred ca nu trec pe acasa doua zile. La lituniv – jaf, nu e Fireasca, ci o suplinitoare d-aia supernefututa, cu probleme de calciu, tot tacamul.Profa m-a chemat in prima banca – se si uita la ceas, adica mai am un pic cu asta si termin lectia si mai si predau.
– Tu esti ala fara nota?
– Jawohl.
Si s-a uitat la mine in gura de parca o injurasem (si o injurasem doar in gand, ce dragul ma-sii)
E, de fapt a luat-o in gura rau, pentru ca am stat pana la sfarsitul orei, de ajunsesera astia de la mine din clasa s-o injure pe profa pe fata si sa plece singuri. Imi pusese o singura intrebare: daca era Don Quijote nebun. Si am inceput sa vorbesc. Dupa vreo cinci minute m-a intrebat daca am citit cartea. Am zis ca nu si am continuat sa vorbesc – daca ma opream eram pierdut (la lucrari si caiet luam doua doiuri, adica asta era sansa mea sa trec). Chiar am prins-o in discutie, de a uitat si de ceas si nici n-a mai predat; in concluzie, l-am scos pe Don Quijote singurul sanatos si pe toti ceilalti nebuni. Iulia, mi-a zis Simona, s-a distrat de a murit cand a auzit ce se intamplase: fusese plecata pe-acasa si a venit exact cand am plecat eu de la scoala. Cum dracu’ am ratat-o?
On second thoughts, mi-e nu stiu cum s-o sun.

5 noiembrie

La prima ora ne facem ca nu ne cunoastem, in pauzele a doua si-a treia vorbim, spre sfarsitul zilei ne tinem de mana si la plecare ne pupam (dupa ce o duc la statie). La amandoi ne e frica sa facem primul pas de frica ca celalalt se va trage inapoi (nu-s sigur 100/100 de asta, ca daca as fi as sari pe ea direct). E o relatie nenaturala ce traim noi, crescuta aiurea din prea multa dragoste, prea brusca si prea neimpartasita; trebuie sa ne oprim si sa ne invatam pasii normali. Like, anyone cares?
Si apropo, Sfinxa a ajuns sa ma enerveze mai rau decat normal. Si-a gasit un pomponeu in anul 2 la psiho, cu care iese in Terminus si alte smenuri; ba chiar a inceput sa se uite asa, usor de sus la noi… ca de ca nu va imbracati si voi mai bine, ce-i cu adidasii astia busiti, etc. adica BBAAAAAAI!!! stai ca noi am fost ani intregi tovarasi si-mi vii acum cu faze de-astea, adica nu-nteleg. Cred ca a schimbat-o tipul asta si o sa umblu super-urgent sa-i despart. am fost cu Roxana in 707 si era si ea de acord cu toate astea, dar tare mi-e ca ii cam plangeau ochii dupa tipul ala. Zau daca inteleg femeile. Corbul e racit; cum pleaca ai lui de-acasa zboara din pat in Internet Cafe, eu il invidiez, a iesit scandal la sedinta cu parintii, cu carare la scoala, minunatii, si astea, si a trebuit sa fac ceva presiuni. O sa trebuiasca sa vin la schoool de-acum inainte, si e nassssool.Adica de venit la schooool veneam si pana-acum (subtilitate tehnico-tactico-semantica), dar nu intram la ore. Phhht!

7 noiembrie

Iulia asta e ceva. Uneori (rar) imi da niste priviri atat de luminoase, ca ma sperii: la franca cand radeam de Prelea, sau la mate cand ne zarim intre urlete cacofonice ale Ioneascai. Iubirea fara privelisti e moartea dialecticii – cand ma simt alaturi de ea uit de tot si toate. Numai cand sunt indragostit imi dau seama de toate dezavantajele iubirii. Logic, nu?
Toate cantecele despre Twin Peaks vorbesc despre Iulia… si despre mine… ambiguitate voita.. sper sa pot sa am vreodata puterea sa-i citesc toate astea.. la un an dupa ce o voi saruta prima data… poate.
Insusi gandul de a fi cu ea ma doare. Cum de pot sa am o imaginatie atat de razvratita? Am ajuns la stadiul la care consider a face sex cu ea un sacrilegiu. Andrei, trezeste-te!

10 noiembrie

Viata obscena, femei obscene, trolebuze obscene, vise obscene, filme obscene, batai obscene, dorinte obscene, parinti obsceni, nori obsceni, masini obscene, droguri obscene, melodii obscene, cartiere obscene, gesturi obscene, pierderi obscene, desene obscene, vorbe obscene, depresii obscene, religii obscene, varste obscene, ziare obscene, pantofi obsceni, ingeri obsceni, idealuri obscene, profesori obsceni, toale obscene, fotografii obscene, jocuri obscene, zambete obscene, gelozii obscene, ritmuri obscene, glume obscene, pixuri obscene, nimicuri obscene, restaurante obscene, versuri obscene, mutre obscene, mertane obscene, saruturi obscene, atingeri obscene, futaiuri obscene, baruri obscene, bani obsceni, lumini obscene, tigari obscene, obscenitati obscene.

12 noiembrie

Un adevar pe care nu vreau sa-l stiu: tratandu-i pe straini ca pe oameni apropiati si pe oamenii apropiati ca pe straini, voi obtine totul. Incerc sa-l aranjez pe Corb cu una Nitra de pe mirc care e nebuna dupa el, slabe sanse.
Pe o alta linie de gandire, cocaina m-ajuta sa uit esecurile zilnice din fata ei. Devenim amandoi reci, stane de piatra. La naiba, cui ii pasa de viata? Gandurile familiare nu-mi dau pace. Nici nu stiu daca vreau sa fiu lasat in pace. Nu stiu nimic. La mine-n clasa Crisi-l iubeste pe Radu, care-o iubeste pe Ana, care-l iubeste pe Mihai. Lantul slabiciunii- dur de pici.

13 noiembrie

Cele trei adevaruri fundamentale ale budismului: 1) dorinta (ex sa te futi tot timpul) duce la suferinta, ptca nu ti-o poti implini; 2) suferinta poate fi eliminata prin eliminarea totala a dorintei; 3)… (nu mai stiu cum se face asta). Mi le-a zis Cristi Satumare intr-o pauza de doua ore de franca, si chiar am putut sa port o conversatie pe subiectul ala, indiferent ca luasem 500 de vodca cand venisem la schoool.
Adaos la budism: cand nu mai vrei sa te futi, o sa capeti ocazia. Dar nu mai vrei – nu mai ai ce sa faci. Si daca te tenteaza, e foarte greu sa te mai intorci si sa pretinzi ca nu-ti place.
Mi-e imposibil sa pretind ca Iulia mi-e indiferenta. Inca. Dar o sa incerc. Vrea sa mergem la bal in Hasdeu. Sunt tare curios ce o sa zica Corbu??

14 noiembrie

Iubirea e intr-adevar un lucru mare… stie Ana ce stie.. zice una la o suta de ani dar o zice bine. Am vazut-o azi pe la Caragiale si am luat-o la mine, sa stam de vorba de una de alta. Si ea s-a legat de unul la psihologie (nebunie-curata). Parea foarte fericita asa, foarte calma pe ea. Am incercat sa part foarte dur si foarte calm (cred ca am reusit, inca e naiva) si i-am cerut parerea in legatura cu faza cu Iulia. I-am zis tot, pana si ce nu puteam sa zic nimanui… nici macar mie, si concluzia pe care a dat-o am spus-o.
– Cum adica lucru mare?
– Uite asa.
Corbu mai trebuie convins. Nu are nici o pornire pentru Nitra… mddahh!

16 noiembrie

Is this Happiness? I feel I’m floating.. this is not real… but I deserve it. Mi-am luat inima in dinti pentru prima data si am sunat-o ieri; tipa foarte calma, desi simteam un fel de bucurie in ea… nu stiu cum. Ideea ca azi(vineri) n-am fost la ore si ne-am intalnit cum stabilisem la Universitate la ceas la 5. La si jumate a venit Corbul si unde sa mergem, unde sa mergem, hai in <So What> (acolo si nu in alta parte pentru ca intr-o toaleta de acolo s-a futut una de la mine din clasa pentru prima data, si Iulia era curioasa sa vada locul). Corbu’ in <So What>, in timp ce Iulia era la toaleta: „Ma omule, asta-i prima femeie pe care o vad in 8 luni care stie sa taca.” M-am simtit de parca m-ar fi laudat pe mine. Nu, si mai bine.
S-au inteles bine: Corbul mi-a facut o data din ochi, i-am dat un pumn simbolist si s-a calmat. Chiar s-au inteles bine, vorbeau, etc, chiar daca tot timpul spotlight-ul a fost pe MINE!! Ma tinea de mana, si Corbului, de cealalta parte a mesei, ii scanteiau ochii. Il simteam ca se bucura pentru mine. Am stat exact alea doua ore cand au pus Bregovic, Si dupa aceea am dus-o acasa…
Are un temperament atat de vulcanic… stiam, desi si l-a ascuns atat de bine. E multumita ca stiam. Parca e o alta Iulia decat cea retrasa si Iron maiden-iana pe care o stiu. Saruturile parca se schimbasera… totul azi a fost ca o extensie a prieteniei, fara socuri, fara cutremure… ma simt inca atat de bine.

17 noiembrie, sambata.

Azi dimineata, intr-o dimineata rece si rea de sambata, m-am intalnit cu Iulia, iubita mea, in Cismigiu. Recitesc fraza asta gratuita si-mi dau seama perfect de cele doua cuvinte ba nu trei care m-au tentat sa incep totul. Mi-am dat seama pentru prima data cu adevarat ca e frumoasa, si am mers in tacere. S-a prins de bratul meu ca un inger calm si linistit, si am mers impreuna. Nu ne auzeam decat gandurile; nici nu conteaza daca a inteles sau nu. Am inteles eu, si de asta aveam nevoie. N-o voi mai lasa departe de mine niciodata. Acum stiu asta.
Dupa aia ne-am carat la mormantul lui Bacovia care a ajuns ceva ca ala al lui Morrison la Pere Lachaise, adica flori peste tot plicuri sickening. Nu i-ar fi placut asta, am fost noi de acord. Si apoi am mers in academia de biliard 3 ore si am invatat gustul cald al gurii ei. O iubesc si ma iubeste o iubesc si ma iubeste. De doua ori pentru ca suntem doi. O iubesc si ma iubeste. Si inca o data pentru ce e intre noi.
Ne-am spus atat de putin… dar nu aveam nevoie de mult. Amandoi stim prin ce-a trebuit sa trecem ca sa ajungem aici, si e de ajuns. Nu mi-a mai venit sa ma despart de ea: parca s-a despicat lumea in felii si am ajuns intr-un tinut imaginar. Pot oare visele sa devina realitate?
Tata nu era acasa si mama dormea. Tocmai incepuse sa ploua afara, si am pus Led Zeppelin I. Niciodata n-a existat ceva mai frumos. Niciodata. Nu vreau sa scriu despre asta ca sa nu murdaresc amintirea. Anumite lucruri nu trebuie stiute de nimeni, nici macar de mine. Dar n-am vorbit cu ea deloc doua ore.
Just a perfect day….

18 noiembrie

cea mai neagra zi din viata mea.refuz uzul majusculelor refuz soarele asta rau si ma refuz pe mine insumi.

mult, mult, mai tarziu (vreo saispe tigari si 1 si 3 sferturi de vodca)
pt corb (cu mine sau cu jurnalul asta labagios nu am chef sa ma confesez)

Azi joi 18 11 1998 m-am despartit de Iulia dupa trei zile de fericire. Trei, numarul meu. Ba,a fost si este si nu stiu daca va mai fi totul pentru mine.A fost si este iubirea mea e lumina mea.
Stii cum sunt eu,sau poate nu stii : eu eram fericit cu Iulia.Ei deci dupa ce Iulia  mi-a facut faza de azi eu am trecut peste ea dar am cam luat-o razna. (gal gal inca un pic din sticla / eu sunt andrei fara frica).
Inainte sa fiu cu Iulia  eu nu mai vroiam ca sa iubesc,sa urasc,sau chestii din astea care ar putea sa ma faca sa sufar, din cauza catalinalinei.
Dar dupa cum bine stii „fata” e pentru mine minunea care ma salveaza si in acelasi timp si cea care ma omoara.Cred ca e un blestem…E si dupa Catalina eu am revenit la starea de deprimare  totala.Vreau sa zic ca eram „mort”. Si a aparut Iulia.
la inceput era confuza,vroia sa fie cu mine si nu vroia in acelasi timp,ii era frica sa mai iubeasca si o inteleg perfect.Am convins-o si a fost cu mine.Toate bune si frumose,dar ea vroia atat de mult sa fie cu mine incat am mers cam repede si…intelegi(n-o spun pana la capat). De fapt sa nu intelegi gresit,n-a facut-o pt. mine ci vroia ca relatia noastra sa fie ca si cand am fi fost impreuna de un car de timp.
intradevar relatia mergea mai mult decat perfect,eram sinceri,vorbeam despre tot,ne iubeam,aveam incredere unul in altul,dar nu a durat prea mult caci cum si trebuia sa se intample i s-a facut iar frica sa mai fie cu mine. (deductia mea) A partea cu sexul nu a avut nici o influenta asupra despartirii noastre.
Daca iti scriam acum o ora iti ziceam ca m-a pierdut de tot,dar mi-a trecut supararea.
Asa si azi mi-a zis ca ar fi mai bine sa ne despartim dar…asta-i viata si accept.Acum stau si ascult  My Dying Bride si ma bucur de suferinta lui Andrei. Adica a mea insumi. Ura.

20 noiembrie

a durat trei zile. „Nici unul din noi nu-l poate imblanzi pe celalalt”, mi-a zis in statie de 16 de la biserica. Amandoi eram nebuni dupa micul print si am inteles. Trebuia sa ma retrag. doamne, cat as vrea ca ea sa o fi zis pe fatza!
Ma abstractizez pe mine insumi, si sper sa scap de ghemul asta de suferinta. Exista oameni care sa ma inteleaga, dar nu i-am gasit inca. Oamenii care sunt langa mine m-au ales pe mine – si nimic n-ar fi putut sa-mi demonstreze asta mai clar decat discutia pe care am avut-o cu Roxana la telefon. De ce a trebuit sa fiu pedepsit asa?

21 noiembrie
Traim cu masti; mintind pe altii ne mintim pe noi insine. Suntem prinsi in capcana, intre idealul a ce vrem sa fim si realitatea demografica, baietii de cartier ce salta slanina si Pizza Hut-ul mereu plin; avem vise si le pierdem, sau le cristificam, urcandu-le mai sus de noi insine. Ii mimam pe ceilalti si le cersim aprecierea; scuipam peste tot, de frica sa nu ratam un loc bun. Ne e frica sa recunoastem homunculii din noi.
Dragostea deja am condamnat-o: e fie o criza temporara de narcisism, care da intr-o sexualitate tarzie si lepros deplorabila (esti ca mine, deci vreau sa te am) sau e dorinta profund umana de a atinge pana si cacatul, daca e cocotat pe everest, cheia slabiciunii si rapciugii (esti cum as vrea eu sa fiu daca am curaj, deci vreau sa te am). Prietenia, ba chiar orice relatie tot la unul din astia doi poli se reduce. Salvarea nu mai exista. Daca a existat vreodata. Supremul nihilist e cel care neaga nihilismul, sa nu uitam.
Sfinxa s-a despartit de cacatul ei de gagiu (ca sa nu zic ca el a lasat-o pe ea, si ei ii e rusine sa recunoasca pana si asta). M-a batut la flocii de pe cap saptspe ore pana s-o dau eu afara. Acuma ca ma gandesc, ea nu prea parea foarte hotarata pe ea, dar nu mai conteaza. Poate ca durerea mea, personala si proprie, e destul. Cred ca Corbul ar fi foarte fericit sa ma auda gandind asta.
Ba chiar s-ar putea sa ma auda, ma duc cu el sa tragem o betie d-aia de se aude la spital. Altfel, zau daca mai stiu pentru ce traiesc.

22 noiembrie

Vis (cred in vise enorm, mai mult decat in Dumnezeu): Iulia ma iubeste, eu o iubesc pe Catalina, Catalina pe Iulia (in vis se cunosc). Scena: inainte de un bal, noaptea, am venit sa plecam impreuna. Afara e cald si padure. Iulia sta sprijinita de un stalp al verandei, cu o rochie f.sexy si o atitudine provocatoare, asa cum mi-o imaginez ca e tot timpul cand nu se ascunde de ea insasi. Noi doi suntem in fata ei, la cativa metri, eu in spatele Catalinalinei: Catalina are ochii inchisi si eu ii deschid cu degetele mele, imi plimb degetele mele peste fata ei, ii frec coapsele si pulpele, fata si mainile; Iulia e excitata pentru ca imi atrage totalmente atentia, Catalina isi poate imagina ca Iulia o mangaie, iar eu ma pierd intre amandoua.
De dupa-masa, am gasit sursa inspiratiei: Nightingale, cantecul nostru. Mai stii asta, Catalina? Iti mai aduci aminte de mine? Stii ca esti pe cale sa mori si sa dispari in mintea mea?
Si – Corbule – ce se petrece acolo???

23 noiembrie

Uneori, am fost ajuns din urma de propria viata, si asta e unul din momente. Propriile mele file de istorie – primul sarut, corijenta dintr-a 9-a si o multime de alte faze – defileaza prin creieru-mi secatuit; apar si dispar; ma haituiesc.
Inainte de Iulia, nu stiam ce este aceea liniste. Traiam conformist, in raiul de punkeri pe care mi-l autoconstruisem, visand la lupi, la castelul meu, loje masonice si omorat dragoni; obsesiile mele mi le-au schimbat trei zile reci, si acum la cele vechi ma uit razand. Ce a fost intre eu-l meu de atunci, care cu bairamul asigurat in fiecare sambata schia porceste, incercand sa scape din chingile unei realitati pe care nu o percepea in realitate – si lipsa de apa de acum? O femeie. Si o inca o iubesc, Isuse. Mi-e dor sa nu-l mai vad pe Corb cu Monica. Roata se invarte. Si am inventat o injuratura noua, in onoarea scolii: Futu-i pixu’ ma-sii de viata.

25 noiembrie

Astazi Monica mi-a zis – superconfidential, superneconfidential- ca merge cu Corbul la film. De parca n-as sti…

(later)

Nu cred ca mai pot sa fiu salvat. A fost o greseala sa cred ca cineva se uita in josul gaurii de iepuroi (bucura-te, Corbule, tot n-am uitat Alice in tara minunilor). Nu exista lumina deasupra. Nu exista nici deasupra, nici dedesubt.

26 noiembrie
Ultima data cand o sa scriu despre Iulia. in jurnalul asta de labageala crunta si disperare (inca un pic si ajung sa scriu versuri pt La Familia)
Am iesit de-aici ca ars dupa bombita atomica; nu prea mai era ce sa adun, pentru ca resturile ne cocolosisera si aproape disparusera. Ne dadusem tot, si cum mi-aduc aminte ma fac rosu, cu negru si galben pe margine (corbu’ are expresii multe de-astea, cu colori). Gresisem, dar nu regretam. Acum stiu ca nu gresisem de loc, si regret. Aveam nevoie de asta, de ceva adevarat, mai lung de trei zile si futaiurile sanepid de o noapte si de chestii ca sa nu ne plictisim si de toate relatiile de dragul sinelui si al mandriei.
Corbu, care temporar e intelegator (dar cand n-a fost?), nu ma intreaba nimic despre subiect. Cred ca e prea dus de cap cu Monica ca sa-i mai pese altceva. Nu banuiam ca poate sa fie asa de tandru cand e intr-o relatie…

28 noiembrie

Ieri a fost ziua mea, si mi-am promis sa mor. Renunt la acest jurnal, renunt la fostul eu ca la o piele anuntata, la sudoarea existentei mele fara intrebari.
28.11.2000, anul viitor, ceva mai serios, promit.

(4 ore mai tarziu, cred ca e 11 noaptea, e 11:23, m-am uitat la ceas)

Hai ca nu merge sa ascund chiar totul. Trebuie sa scriu despre cum a fost la ziua mea pentru ca… a fost. Cel mai tampit motiv, stiu; dar daca las totul in mine innebunesc si inca nu planuiesc asta. Inca. Plus ca orice scriu in jurnal parca e altfel, parca vad si deduc lucruri de care inainte n-aveam habar. Traiasca Socrate (asta-i o zicala a lui Misu’ din Universitate, si e buna).
O sa cam trec peste regula normala, respectata pana acuma tot timpul, adica sa scriu putin, sunt foarte multe de spus si nu vreau sa le sar.
As vrea sa sar dar nu pot incarcatura si alergatura cu banii, cu bautura. Nici nu-mi amintesc cum a fost ziua de dinainte, asa de mult chin a fost. Ca hai mancare, ca suna-l pe aia pe ala, bautura 4 drumuri, sa-l trimit pe tata s-o ia pe Roxana de la obor cu masina. Finalmente i-am adnat pe toti, care cu chiu cu vai. Unii au venit cam tarziu, dar pe la noua deja era in toi.
Asa vag imi amintesc – eveniment disparat – ca a venit Corbul primul la mine, m-a tras in camera si mi-a dat Apocalipsa lui Steven king si ceva cu werewolves (sau aia mi-a dat-o Toni? incep sa le incurc, oricum nu are nici cea mai optima importanta). Cadouri am primit, gesticulez: discografia lui Radiohead, mersi, nu ma intereseaza, scot cinsute de mii pe ea la mine in liceu, in definitiv ce conteaza e modul in care folosesc cadoul si ce folos imi da, nu daca il pastrez sau nu; trei CD-uri cam aiurele (the History of Punk v.2 – what, no Toy Dools?, soundtracku’ de la Matrix pe care il vroiam de mult – mersi Monica ca ti-ai adus aminte, un U2 de la Vali). Si un volum de Minulescu luat de Stiuca la misto, n-are habar cat o sa ma ajute. cat una cat alta cu cadourile, lumea deja incepuse sa manance sa bea a trebui sa ma duc dupa bere (asta a fost al patrulea drum), important e ca am apucat sa zambesc la toata lumea si sa cotesc muzica spre punkereala ceva mai adevarata, dupa gustul meu.
Bineinteles ca fetele s-au stors cel mai mintenas, cu Tanitra si romulet, chestii In My Honest Opinion mult mai porcarioase si periculoase decat vodca de la tata. Mihaela si cu Romy au vomitat de s-au spart, dar n-au dat pe langa, deci OK pt toaleta mea. In a doua toaleta au stat Corbul si Monica tot timpul si m-am enervat: incepusera toti sa faca misto, si nu suport cand face lumea de Monica; ea a crezut ca eram gelos, cum e mai rau, si Corbul m-a luat deoparte, adica cat de mult imi pasa de Monica si faze. Pentru ultima data i-am confirmat: nu-mi pasa. Ma iubeste inocent si tanjeste dupa mine, si nu-mi place ca n-are mandrie de loc. Adevarul e si ca imi place sa am control asupra oamenilor, mai ales asupra Monicai dintre toti oamenii, si il stiu pe Corbu ca fiind genul de om care sa poata sa elimine influenta mea asupra ei. Bine ca i-am despartit macar asa un pic, altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat.
Un pogulet, un aia, se facuse si miezu’ noptii, toata lumea se distra in nebunie. Am si vazut vreo doua vrajeli: Vali cu Stiuca, tipul avea mistocareala in el la mare stil, i-am si zis asta cand tipa era la toaleta, si a dat din umeri zambind ca un mahar, adica he can’t help it. Vali chiar avea nevoie de o lipeala, n-a mai fost cu un tip de sase luni, si chiar daca nu se vede la suprafata, eu stiu ce face o pauza ca asta unei tipe, mi-a explicat Catalina. A doua, Ana cu unul Stefan, care daca nu era prieten al lui Corbu nu pasea la mine in casa: cam negricios asa, caterinca hardau. Tipa inimoasa, nu stiu daca se alege ceva. M-a mai intrebat lumea de doua probleme: hartie igienica, i-am dus la bucatarie cu bucurie, si Monica de o aspirina pe la unspe. Era cam prima data cand o vedeam si eu mai serios – nu-mi placea deloc cat statea cu Corbul in baie, tipul e foarte bun la porcarii cand isi pune mintea si stiam ca cu ea si-o pusese. I-am aruncat ei vreo doua ocheade pe drumul pana-n bucatarie, ea n-a schitat nici un semn. I-am dat aspirina, cica pentru durere de cap. Cand – sa auzi si sa nu crezi – suna la usa. Hait! N-avea cine, ma gandesc eu, ma duc la usa, deschid cu vreo trei fluvii de scuipat in gand, cand sa-mi cada cerul in cap si sa-mi cada coaiele in raul comunal din Copsa mica, ultima persoana la care ma asteptam aparuse la mine la usa, adica, of course, bineinteles, IULIA!!!
Era imbracata numai in negru, cu o fusta care-i venea foarte bine, cred ca cateva secunde n-am facut altceva decat sa ma uit la ea si atat; n-a facut nici un misto, parca era si ea emotionata cumva. Am dansat ceva si tare mi-e teama ca i-am cam ignorat pe ceilalti un pic. Ne mai sopteam niste chestii, mai vorbeam un pic, era ca si cand sarisem din timp. Totul era OK, din cand in cand ma surprindeam atingandu-i usor, discret bratul si gatul, si mai mult se uita la mine cu un sentiment placut de surprindere. Nu am avut ochi pentru nimeni in perioada aia – sorry everybody, I hate being a bad (g)host – dar cand ma uitam asa un pic in jur nimeni nu-si dadea coate. N-a vrut sa ramana foarte mult, nici n-am insistat, nu de stangacie dar nu prea aveam chef si ma si temeam.A trebuit sa se intoarca la un bairam al ei la vreo cinci strazi distanta; isi amintise ca era ziua mea si ca era vorba in clasa de un bairam (ceva gen: ba Andrei simte-te porc ca nu m-ai invitat, dar asa subtil zis si fara aparente inclinatii), dar acuma chiar ca trebuia sa se intoarca, ca era vorba de o prietena de-a ei din generala cu care vorbeste si acuma mult etc. Iulia nu da deloc mult din gura, dar stie sa concentreze informatia.
Cand am condus-o afara, m-a izbit aerul ala rece, unguresc in fata si ne-am sarutat o data, de mai mult mi-a facut pofta. Am intrebat-o daca vrea sa o conduc la statie, a zis ca nu, ca poate si singura. Si bye cu capul: m-a lasat singur inapoi in casa, sinucide-te amore mio, sa citesc dupa aia despre tine in Libertatea, sau cam asa ceva anyways.
E simplu, nu? Daca nu tine la mine, de ce a mai venit? (chiar asa, un telefon de complezenta era mai mult decat bun pentru cineva din clasa, mai ales pentru un -ex). Daca tine, de ce nu a ramas? Si de ce zambetele alea incurcate, de fetita care-si da jos chiloteii pentru prima data? Ori vrea sa ma tina la gratar (Iulia, draga mea, nu tine…. heheh, sadic smile), ori… altceva.
Cateva minute nici nu cred ca am vazut ceva, eram chiar foarte bucuros, uite ce indiferent sunt la tot si la toate (minciuna, of curse). M-am retras in bucatarie si uite ce-am scris atunci: (nu puteam sa fiu total singur, in fiecarea camera ba se lingeau unii, ba se pregateau altii sa borasca, dar orice calm e relativ stiu):
Aveam nevoie sa-mi dea destinul cu lampasul in cap azi. A facut Iulia un gest pe care nu stiu cum sa-l iau fiindca e prea simplu. Ea e prea simpla si prea buna pentru mine. De aia n-o sa fim noi doi niciodata impreuna. Ca am fost, aia a fost accidentul, lucrul straniu; in rest, roata existentei mele se invarte ca pana acuma: perfect in gol.
Un pic cam poetic, dar exprima superbine ceea ce simteam. Exact ca la toate lucrurile zgribulite in jurnalul asta, cand ma uit inapoi la ceva ce-am scris eu mi se pare ridicol, sau … strain. Nu gandesc acuma cum gandeam atunci. Ma intreb, in schimb, ce o sa se mai intample pana arunc jurnalul asta.
Revenind, tot ce puteam auzi era „vino inapoi” de la N&D (mai tarziu, pe trezie mi-am dat seama ca trebuia sa fie vita de vie, la mine la bairam nu se pun asemenea porcarii si nu mai zic cat m-a aruncat si asta in ghearele depresiei (adica ascutita si data dracului)). Am luat sticluta in brate, imi amintesc ca eram pe podea in bucatarie si m-a intrebat cineva, o fata, ce fac acolo. Cred ca m-au luat pe brate Sfinxa si Roxana. Eram cam treaz, de fapt m-am trezit in pat dar atunci mi-am dat seama cat eram de obosit. Am adormit asa, nici cu bocancii scosi. Fara vise, total liber, somn greu d-ala de betie, de fapt nu era betie cat alergat colo-colo.
Cand ma trezesc, parca era un vis: adica de fapt fusesem trezit tras de mana de-a dreptul de… Iulia!! Era ea fara indoiala, mica, blonda cum se facuse de luni si vocea aia care ma usca pe gat. Mi-a zis la multi ani, m-a sarutat pe obraz, am sarutat-o si eu lung si i-am spus ca o iubesc, nici nu-mi pasa cati se mai uitau la noi (nus de ce dracu’ venisera toata haita, mai ca am crezut si mai tare ca era vis). Cand s-au mai eliberat aerele de la mine din creier (s-a intamplat repede), mi-am dat seama pe cine tineam in brate si de ce lumea se uita la mine ca la episodul 60 din seinfeld. Monica, futu-i mortii ma-sii sa-i fie! Nu ca ar fi fost vina ei bineinteles, dar oricum.
Ca dupa aia sa descopar ca cineva a spart o vaza, si am inceput sa strig in stanga si dreapta; trebuie ca credeau ca sunt nebun. Nici nu-mi gaseam cuvintele, atat eram de enervat. Eram super-sucarit, nu pe faza cu vaza bineinteles (puteau sa ma inteleaga ai mei foarte bine). Imi amintesc parca ca am dat cu pumnii in pereti si ca multi oameni se uitau la mine. Nu era chiar ca in Resurection, cand am cazut pe jos de la Finlandia de ne-a dat afara pe toti patru, adica Stefan si Cozoroc si corbu si cu mine. Adica imi amintesc totul, dar parca e ceva separat de mine, adica parca ma decorporalizasem si vedeam totul de la distanta.
E, de dimineata ca de dimineata, adica i-am aruncat aproape pe toti afara (mi-a zis Ana ca a fost frig de sa te urci pe pereti la blocuri). Sfinxa era sucarita, nu stiu de ce, trebuie sa o sun sa vorbesc cu ea, nu-mi place cand prietenii mei BUNI sunt suparati pe mine (vezi Corbule ce faci!)

29 noiembrie

Iulia a venit azi la scoala la mine si m-a intrebat ce carte de Aristotel sa-si ia, in caz ca ar vrea sa se apuce serios de filozofie… se da la mine, si stiu asta,si ea stie ca stiu asta, si eu stie ca ea stie. Nu stiu ce sa fac. I wish I could not think.
(dupa un „Since I’ve been loving you” de la Zeppelin)
Totul e control, totul e durere. In noaptea cand am facut dragoste cu Iulia l-am omorat pe vechiul Andrei in mine; am ucis tot ce aveam bun si totusi m-am nascut din nou. Inainte si dupa nu ascultasem niciodata caseta cu Led Zeppelin pe care Catalina mi-o daduse. Intamplarea – sau mana oarba a destinului – a facut ca sa nu mai dau de Zep niciodata, prin ce bairam sau bar mi-am uzitat coaiele de-atunci. A fost minunata atunci; stralucea. Cand o femeie stie ca e in preludiu, ochii ii lumineaza ca focurile marea, si obrajii ii rumenesc; creste, ca o floare. Iar cand, ca in cazul Iuliei, acolo erupe ceva ce n-a fost niciodata vazut sau atins, un zagaz uitat si nefericit, o mina de diamante interzise, depasesti timpul. Nu exista cuvinte pentru cum am sarutat-o, pentru ca ce-a fost intre noi doi depaseste alfabetele astea futute; am fost uluit sa o simt dand atat de mult, si totusi fiind atat de naturala. Totul, cocaina, exmatricularea pe care o simt batandu-mi repezit la usa, lumea de minciuni si gelozie de afara, lumea de minciuni si gelozie de dinauntru, pe care am creat-o noi, totul s-a sters. Nimic nu mai exista intre noi; nici macar teama. Andrei nu mai exista, iar ea era perfecta, era ce-mi dorisem eu mai mult.
Macar de-as sti ca am fost un one night stand. Stiu ca n-am fost, ii citesc durerea in cearcanele ei, si ma sperii si mai tare. Sunt ce-am fost? Am fost ceva vreodata, sau totul e un vis al unui om mai putin fericit ca mine? Si, BTW, in viata viitoare in care ma fac zeu ucid pe Led Zeppelin. Melodia aia ma ucide si ma omoara de-a dreptul.

30 noiembrie

E o tipa Andreea de care am dat la noi in liceu la cercul de filozofie supermisto. Cu ea ma intelegem cel mai perfect, stam mult de vorba, am schimbat casete (ea mi-a dat Black Sabbath si Burzum, eu Rage si Cradle o/ good, ole filth). Radem la aceleasi bancuri, avem pana si aceleasi gesturi, dar… no spark…. yet. E si o mare mincinoasa: 1) ca cica as if primul tip sub 20 de ani cu care ar fi (?!?); 2) ca e rationala (vax albine imi rupe splina si joaca tontoroi pe muzica zulu de lulu: cand am dus-o sus la clasa a vrut sa ma tina de mana, nu mai zic ca ea a vrut sa schimbam numere de telefon…Mi-a zis o chestie care m-a interzis: ca niciodata n-a fost iubita asa cum a iubit ea.

1 decembrie

Am ajuns si eu ca Corbu’, sa folosesc oamenii?
Vreau o relatie de durata, vreau tot ce n-am putut sa am si ce eram cat pe ce sa am cu Iulia. Eventual cu Andreea. Nu pot sa uit cum am dansat cu Iulia pe American Pie la ziua mea. N-o sa moara niciodata amintirea asta in mine. Dar vreau acea relatie. O merit. Si Andreea la fel. Dar poate ca semanam prea mult. Nu stiu. Mi-a zis Andreea ca a fost bine ca a chiulit si ca a vorbit cu mine: la ea in clasa a iesit scandal la franceza si toti o sa aiba media scazuta la purtare, in afara de aia care au chiulit… stiam ca-s omul evenimentelor, dar nici asa… Oricum, ideea e ca tipa si-a bagat ghiarele pe mijlocul meu. Cand am luat-o spre Hasdeu impreuna cu Iulia, era SUPER-catranita si a trebuit sa-i zic vreo doua glume s-o invelesc.
N-am inteles-o pe Iulia la timp, si sunt un tampit. Mesajul era ca s-a terminat totul intre noi. Bineinteles, cum se terminase prima data nu era cuser. Life goes on. Of course I don’t know what to do, what am I other than a fucked-up (not even that), miserable teenager who can’t say I’m sorry or I don’t know because he does not know who to tell it to. Nu stiu cat si ce ma mai atrage la Iulia, sau daca mai exista ceva. Stiu ca a vorbit cu prietenii ei despre mine (i control all the sources…), dar ca nu are curajul sa faca ceva. Eu am obosit – cu fiecare zi tin la ea din ce in ce mai putin. Sa vedem ce se intampla (intotdeauna modul tampit de a incheia o inscriere intr-un jurnal, pentru ca data viitoare cand te uiti te pufneste rasul: nu se va intampla nimic nou).

2 decembrie

Nu s-a intamplat nimic nou. Have hope??? WHy bloody shit???
Gandurile mele nu cruta realitatea; o sugruma si ii culpabilizeaza agonia. inainte de a apuca-o de coaiele malaiete si a o arunca pe fereastra larg deschisa, inspre cimitir.
Andreea: ne intelegem perfect, suntem doua fiinte identice, dar… no flame. Why do I feel like I’m going down a step in this relationship in order to grab her by the hand? She’s sexually anxious, and very beautiful; dar nu stiu exact ce ma opreste. Imi place atingerea mainilor ei cand mergem impreuna pe strada. Poate cu nimicuri d-astea ma pacalesc si ma indragostesc. Allright, maybe not.
Possible solutions:
a) I could fall in love with her (likely, with some effort and serioussness from both of us);
b) Dump her (and end up with nothing);
c) Under construction (i.e. no ideas).
Corbu e in pana serioasa cu Monica. Lasand orgoliul la o parte (si faptul ca ea, nu stiu de ce, tot tine la mine) le urez tot ce e mai bine. O sa incerc eu niste metode personale Andrei ca sa ii pun din nou impreuna. Deocamdata i-am recomandat Corbului sa-si faca un jurnal ca mine, ca sa-si curete gandurile. Nu cred sa-l ajute, el nu e genul.
Trebuie sa vorbesc cu Iulia in week-end. Si sa-i dau prima strofa de la Unforgiven II…

3 decembrie

La franca nu ne mai jenam: ii spunem Gretei (alt nume pt. Pralea) direct si in fata ca mai are doar zece minute si dupa aia, cand se suna, ne caram de tot…
Luciditatea ma omoara. Si cocaina nu ma ajuta chiar atat de mult.

5 decembrie

Exista atat de multa sexualitate si senzualitate in Andreea! Parca e o fantana, si eu un trecator norocos, care ramane impietrit gomorian la vazul apei. I don’t know what is missing – is she ugly? No! I think that she doesn’t represent a challenge, and right now I need a challenge. If I stick around with her, I’ll limit myself (and get true love in the meantime – fantasmele raman doar fantasme, stii prea bine).

6 decembrie

Ieri Iulia si-a pierdut cheile de la casa, azi Corbu’ a luat-o in fata din greseala de o gasca din Sadoveanu care venise la noi in liceu sa-l termine pe altu, Hartie. Starea mea de spirit e cum nu se poate mai… confuz si contradictorie. I RULE!
Andreea ieri s-a intors de la munte si azi s-ar putea sa treaca pe la
mine. M-am despartit de Silvia inainte ca sa fim impreuna(o tipa asa de bosumflata si de trecatoare ca nici nu am chef sa scriu de ea) si am ramas buni prieteni(pe bune)    .

7 decembrie

Lucru hotarat: Iulia s-a tampit de tot. A inceput sa se machieze, sa iasa cu cocari si sa se intoleasca absolut scarbos si sterp, in culori vii, de care stiam ca uraste. La scoala ne prefacem ca nu ne mai vedem, si tot ce am simtit pentru ea se transforma incet in indiferenta. Monica mi-a zis ca s-a saturat de Corb, el mi-a zis ca ea e o curva (dar a zis-o la sictir), mi-e teama ca nu mai e nimic ce as putea face pentru ei.

8 decembrie

Am trecut la Greata (al treilea nume pt profa de franca, in caz ca n-ati realizat megainferenta petrolifera)!!!! Greata gretoasa de greata-ma-sii, smile.
N-am mai putut, si i-am zis lui Sfinxa tot. Aveam nevoie de un suflet de femeie, la naiba, ca sa ma-nteleaga, nu ironia dispretuitoare a Corbului cu care vad ca s-a impanat in ultimul timp. Nu prea multe raspunsuri. Nu stiu daca aveam nevoie.

9 decembrie (insemnare scurta, scurta scurta scurta sunt beat)

sunt beat si scrie E Super sentimeNtul. Iulia a devenit geloasa pe Andreea si pe mine. GOOOOOD! Si de bucurie m-am facut muci zob mat trotuar calorifer sunt atat de bun ca inventez si expresii noi pacat ca-mi oboseste pixul in mana

10 decembrie

Gata si cu tezele! Nu mai zic ce teza am dat la romana cu mahmureala de ieri seara inca in coaie. M-a sunat Iulia sa mergem maine in oras… but the door is closed. (sunt atat de fericit de cum merg lucrurile cu Andreea ca-mi permit excese de-astea masochiste; sa stie si ea cum e).
Andreea: a) ma vrea (citat)
b) se gandeste si viseaza la asta (citat)
c) tine la virginitatea ei (citat).
d) zice ca e OK sa ma vad cu altele.
??? She’s good anyway. She loves me and thunder. Hail and Kill (Manowar) – asta ascult eu acuma.

10 decembrie, mai tarziu

Corbul zice ca cu o virgina nu trebuie s-o faci cu prezervativul.

13 decembrie

La chimie am avut inspiratia sa zic lu’ profa „bonjour” dupa ce-am intarziat la ora un sfert de ora, am luat un 3 care m-a aranjat acasa de nu s-a mai putut.

14 decembrie

Le auzeam vorbind pe doua proaste de la mine. Ma mandresc ca n-am pus niciodata piciorul in Karma. Ma mandresc mai ales cu toate lucrurile pe care nu le-am facut.

15 decembrie

Cinci zile n-o fi o gramada de timp, dar mie asa mi s-a parut. N-am scris, pentru ca nu aveam nimic de scris. „Jagged Alliance” – aproape terminat pe nivelul medium. Teze si scoala – finished. Andreea and I are getting closer and closer to it – acum inteleg ce zicea ala in Trainspotting cu ‘am coaiele cat pepenii’. Ba chiar m-a durut ca dracu’. Iulia is going crazy… much like until now. And there’s the temptation… Stiu prin ce trece Corbul si nu pot sa-l ajut.
Am pierdut-o pe Iulia numai si numai din cauza mea. Si stiu ca ar trebui sa fiu suparat si furios, dar nu sunt.
Gazzi – o hipioata superinalta de la R3 – a citit niste poezii de-ale mele, si i-au placut. A zis ca tat-su le-a citit si el si vrea sa ne intalnim, sa ma cunoasca. prevad faza: ora 12, luni, hai la mine sa vorbesti cu tata – 12:30, acasa la ea, oops, am uitat ca tata vine lunea la doua acasa, avem o ora jumate si ce sa facem?  si ghici ce zic?? LIKE I FUCKING CARE. Am Iulia pe creier acum, si nu chef de flete, moluste si alte prostii.

16 decembrie

Exact cum am prevazut: m-a carat acasa, tatsu venea intr-o ora, si s-a pus cu curul in fata mea sa faca omlete. Si (element neprevazut) mi s-a SCULAT!! total neprevazut pt ca ea vine in toale d-alea de hipioata, adica fuste lungi si largi cu flori, si de fapt nu mi s-a sculat s-o fut ci s-o iau de mijloc adica un pic mai complicat.
Bfff mi-a adus omleta si a trecut momentul rau am mai ras nu stiu ce dupa aia s-a pus pe canapea cu capul in poala mea si mi s-a sculat groaznic iarasi…Adica imi venea tare de tot sa o sarut. Ce zic eu? hai sa fiu sadic. Si-mi plimb un deget pe fata ei, pana am ajuns la buze. Daca ma musca, gandeam eu, o las. De fapt, vroiam s-o las moarta oricum. Si tipa ce face????
A: Incepe sa linga degetul.
Aaaaaaaaaaaaaa!
Mi-a murit si am mai si ramas si vorbesc cu tatsu vreun sfert de ora. Era cam mirata fata nu stia ce se intamplase dar pierduse trenul.

22 decembrie

Iulia era ieri in troleu… Iulia mea (100%).. si eu eram cu Andreea. Nu ne-a aruncat nici macar o privire.. dar a coborat cam repede si cam rece din trolebuz.  Cand nu sunt cu Andreea, n-o iubesc. Ma rog.. o sa ma descopar din nou.. pe lumea cealalta… nu pot sa vad castelul, este prea intunecat in jur.. ce o sa se intample?

24 decembrie

I-am luat Andreeai un colier cu Moonspell (ii place mult mult mult si o iubesc si mai mult pentru asta). M-a luat in brate si m-a sarutat scurt si adormit, ca tipa din American Beauty. Ce mai, m-a linistit. Ceva in place in ea, de la cum isi poarta blugii la culoarea fetei. Si stiu, spre deosebire de Iulia, ca n-a facut-o pentru colier.
Poate ca pot sa ma indragostesc si de altcineva. Dar daca se va dovedi ca nu voi putea, voi cadea foarte adanc. Niciodata n-am mai avut un Craciun pe Wolfheart pana acum

26 decembrie

Andreea a plecat din viata mea pentru totdeauna. I-am cerut-o eu. Nu suport. Oamenii sunt atat de usor de manipulat. Corbule, te urasc pentru ca ai dreptate si pentru ca esti cel mai bun prieten al meu. Nu o sa pot sa ma bazez decat pe tine, intotdeauna.

28 decembrie

Intrebari puse I-Chingului:
1) cum osa fie treaba intre mine, Andreea si Iulia?
Umilinta; fantomele haituiesc oamenii; cu umilinta in victorie vei castiga mult.
2) cum va fi relatia de dupa asta cu Andreea?
Intoarcere si iesire fara dificultate; intoarcerea la confuzie aduce probleme enorme. Voi suferi in ochii mei si ai altora; voi parea prost; va fi nereusita pentru ca va merge against ‘directed guidance’.
Mai tarziu o sa ma uit din nou peste insemnarile astea, sa vad daca a avut dreptate.

29 decembrie

Sfinxa s-a futut a nu stiu cata oara.. cu un tip de la Drept… se pare ca gagiul ei n-o mai atinge la suflet… ma doare sufletul de rasa umana.
N-am nici o scuza, si in fata jurnalului asta fragmentar e prea tarziu sa mint.       Din cauza stresului, anxietatii si enervarii la care m-a supus gandul existentei Iuliei in ultimele zile… am sunat-o pe Andreea sa-i spun ca o iubesc. I-am spus, nu parea prea socata(dupa atata ezitare la despartirea noastra, cred si eu) si mi-a raspuns ca daca n-ar fi relatia mea cu Iulia… ; eu i-am spus ei atunci ca ce pot eu sa-i dau nu are a face cu Iulia.. Punct. Cred ca totul pana la urma o sa depinda de Paula, prietena ei cea mai buna, si cred ca Paula are o parere buna despre mine, pentru ca dupa cum o stiu eu pe Andreea asta o sa decida tot (in mod sigur nu eu! sau Andreea!)

30 decembrie

I’m feeling well. Ascult tare „Kill With Power” si-mi amintesc cate batai am luat si dat impreuna cu Corbu’. Once a friend, always a friend.
(mai tarziu)
Am vorbit cu el la telefon (mergem de Revelion la un prieten de-al lui, Gargaritz) si mi-a spus ca faptul ca consult I Chingul atat de mult demonstreaza ca sunt incapabil sa-mi controlez propria viata. Rectific: once a friend, always a japita. Ieri mi-a si desurubat becu’ si distrus intrerupatorul de jos, bineinteles fara permisiune. Nu m-am enervat atunci, pentru ca asa e el. Deocamdata sunt ocupat sa ma indoiesc de valoarea sinceritatii.

1 ianuarie

Something is missing. Gee, I guess it must be the old me.

3 ianuarie

Ceva nou: un mertzan cu numar de inmatriculare B-nustiucat-Gie. GIE si tie!

5 ianuarie

Simt cum vine o depresie d-aia groasa. N-are sens sa ma mai mint. Temporar am renuntat la femei: Iulia ioc, Andreea ioc. Corbul zice ca asa o sa innebunesc si mai tare. Treaba lui.
Apropo!
Intrebare in direct pentru I Ching: Corbul +gagica aia de 23 de ani?
Raspuns: Masculin total! + Feminin total! „The inhumanity of obstruction does not help the steadfasturprightneousness of cultured people. The  great goes & the small comes.” Explicatia lui Confucius pentru idioti ca mine, care n-au inteles nimic: Having yin inside and yang outside means being inwardly weak, but outwardly adamant, being an ordinary person inside while putting on the outward appearance of a cultured person.

Andreea + eu?
Ceva mai complicat. (Wind+Mountain = 53). Gradual progress is auspicious for the marriage of a woman; it is helpful to be chaste. Adica am belit pula grosso modo.

6 ianuarie

Problemele mele, problemele unei generatii: it’s easy to find shit (drugs), but hard to find good shit! Same w/sex.

8 ianuarie

O zi de stat acasa pe un viscol de-ti ingheta rinichiul numai uitandu-te afara a produs urmatoarea concluzie (ca si ceva vizite interioare prin Encarta):
Nu e adevarat ca suntem prima generatie care nu-si pune probleme. Suntem, in schimb, prima generatie care nu admite ca isi pune probleme.

9 ianuarie

Am luat de la Sfinxa „Nothing Else Matters”. Asta era cantecul meu si al Catalinalinei, fara sa fi stabilit ceva cu voce tare, chiar inainte sa-mi dau seama ca spunea povestea noastra inainte sa se petreaca („Trust I seek / And I find in you.. si toate fazele celalalte)..
Azi m-am hotarat sa ma las in voia depresiei. Albastra, sigura si sensibila: perfect, serioasa, beata. In gat mi se opreste aerul; merg pe strada de parca as fi beat pentru ca nu mai conteaza; iar zapada pare sa se opreasca in mine cantr-o fundatura. Cine mai are nevoie de viata? Astept, inconstient, sa fiu salvat. Astept miracolul cel imposibil, si e logic ca n-o sa mi se intample. Dar m-am saturat sa ma chinui eu: oricat si orice am incercat, fara speranta si cu speranta, nu s-a intamplat nimic. Vreau ca sa nu mi se mai intample nimic, dar de data asta prin voia mea. Sunt curios de ce o sa se intample. FF curios.

11 ianuarie

M-am dus la Corb azi pentru juma de gram si am stat patru ore. In afara de faptul ca omul a facut o obsesie noua pentru iranieni a si venit Raven Day pe Discovery si sta ca hipnotizatu’ la televizor cu orele. Mi-a zis ca o sa ajung ca adormita de Dana, Capra, care doarme 12 ore pe zi si sta 7-n scoala.
Pentru vreo doua saptamani dupa ce Corbul s-a despartit de Catalina, am mai stat de vorba cu ea (asta bineinteles inainte de Marea Cearta obligatorie intre oameni de sexe opuse care se cunosc prea bine si se tem de ce s-ar putea re-intampla). Ea imi spunea cu un aer transportat:
” Punctul maxim al relatiei noastre sentimentale, mi-a zis el, a fost cand eram in Resurrection cu Stiuca si el mi-a zis, ca eram intr-o fusta scurta, acopera-ti si tu ma picioarele, ca suntem si noi oameni.”
Daca ala a fost punctul maxim al relatiei lor sentimentale, ce sa mai zic de relatie? Uneori nu stiu daca il urasc pe Corb mai mult pentru inocenta lui de copac sau pentru norocul lui de caine orb.
Oricum azi m-am ras de m-am omorat. In olanda cica a fost explozie la un depozit de artificiii, cu 20 de morti si un foc care s-a raspandit in tot orasul; in timp ce aia mureau, salvarea hahaia, focul se raspandea si armata venea (sunt rimaru), pe cer erau artificii.

13 ianuarie

„Rape me” dimineata, „rape me” cand ma intorceam de la scoala, „rape me” noaptea. Nici cand dadusem de Filthy Lucre Live nu ma adormisem asa de tare la cerebel.     Fetele’s la munte cu niste punkeri din creanga. Cum de imbatat nu ma imbat singur , trebuie sa-l gasesc pe Corb. Dar nu-l gasesc.
50 de mii biografia lui Cobaine?? Oameni, fiti seriosi. Dar avand in vedere ca am gasit-o la Scala, ar fi trebuit sa ma astept. Au saltat preturile la CD-ul recordabil la 20k si la casete (angro) 52000/10 buci. Cred ca o sa strang banii de carte pana la urma. Are si versuri…

13 ianuarie, plus tardes

Corbul a venit prea tarziu acasa (o fi fost la State, la calculator) si a adormit. Uite-asa s-a dus si vacanta asta.

15 ianuarie

La ora de engleza au inceput sa se petreaca niste chestii de nu-i adevarat. „Do you think the life of a journalist is easy?”, citeste Emilia Toci-toci din carte. „Nu”, raspunde ea visatoare.
Pauza temporala.
” Why not?”, intreaba profa, asa, cam sictirita ca Emilia n-a dat motive.
” I don’t see any <Why not?> question in the textbook.”
In clasa, rumoare generala.
Oricum, exista chestii mult mai importante. Azi, discutie (semi)-serioasa cu iulia. Spune ca de fapt ea vroia un prieten in perioada aia, nu un gagiu (bineinteles ca ea n-a folosit cuvantul gagiu..). (probabil ca o fi tras concluzia asta cu prietenia dupa ala care a fost dupa mine). La sfarsit ne-am imbratisat, si m-am simtit.. altfel.
OPRESTE-TE LA TIMP!!! Thank you. Nu de alta, dar doar fiindca tipa a prins dor de mine dupa vacanta (ceea ce e si normal)…
Incepe sa-mi lipseasca pofta sa fac ceva. Asta, cred, e una pocco cam grav.

23 ianuarie

Mergeam pe strada azi si am avut sentimentul ca toate itele si sforicelele care ma leaga de restul lumii au inceput sa se desfasoare. Chiulesc la scoala, si vremea asta mohorata, cu zapada murdara pe jos si caini calugariti ma enerveaza si mai si. N-am timp de internet cafe, n-am timp de bautura, n-am timp sa vorbesc cu oameni, n-am timp de nimic. Si mai ales n-am timp sa dau pe acasa sau pe la mine prin clasa. Sunt un ratat.

25 ianuarie

suntem o generatie vlaguita si sleita. Nu mai aveam decat forta sa ne zdrelim degetele de sertar. viata mea, in schimb, e o colectie de fumuri si invizibilitati. Nimic nu pare real uneori; cocaina de mult nu ma mai ridica; viata, in schimb, a ajuns sa ma coboare.

27 ianuarie

Vorbea azi cu Crisi despre baiatul pe care il iubeste dar cu care nu poate sa vorbeasca. N-am prins prea mult din conversatie, dar am plecat mai mult decat satisfacut. De fapt, nu satisfacut.. e incredibil, dar se poate ca ea inca sa mai poata sa starneasca ceva in pieptul meu. Au fost trei zile indeajuns?

29 ianuarie

Zi alba de furie in MASH. Am avut ore scurte azi din cauza consiliului, si i-am propus Iuliei sa vina cu mine in bar. A refuzat, fara sa-mi dea vreun motiv, asa ca am stat cu Corbu’, Sfinxa si Roxana acolo, cu vodca in fata si sughitu-n creier. Cand au inceput sa puna „Heartbreaker” si „Living Lovin’ Maid”, n-am mai rezistat. Corbu’ (pe care nu-l prea mai vedeam) mi-a spus sa injur, dar n-am putut: am tulit-o pana-n closet si m-am fortat sa dau la boboci. Nici asta n-am putut: am stat un sfert de ora cu sudoarea rece pe fata, incalzindu-ma la focul propriei mele dureri. Nu se poate ajunge mai jos. Iulia, nu se poate ajunge mai jos.

1 februarie

Cioran, Catavencu, Eliade – adolescentul miop dar si Istoria ideilor si credintelor … -sictir, sictir, sictir. Traiasca Patapievici si al lui mod de simtire, ca alt creier n-avem. Doar deschiderea unui bar sa-mi mai ridice pleoapele si sa ma puna in simtire.
La iulia am inceput atacul frontal de daramare (a mea mai mult, ca ea in mintea mea deja e dusa):
Eu: de ce ramai?
Ea: cu cine?
Eu: Emilia, crisi… nu ai nimic in comun cu ele.
A ezitat, a zambit.
Ea: Se vede?
Eu: Da.
A asteptat.
Eu: De ce nu esti tu insati?
Ea: Ei, si tu acuma…
Dar mutra cu care spunea lucrurile astea n-avea nimic a face cu cine e ea cu adevarat.
Eu: Ti-e frica sa ramai singura?
Ea: Da.. normal, si asta, dar nu numai asta.
Dupa care s-a scuzat rapid si a parasit conversatia. Sper ca a inteles ca am facut asta numai pentru ca nu mai tin la ea. Chiar as vrea sa scap zau. Dar o vad in fiecare zi si nu e deloc usor. ba chiar in vacanta e mai greu.

2 februarie

„Gandesti prea mult”, imi repeta Corbul; devenise litania lui zilnica. Prefer sa gandesc si sa simt prea mult decat sa devin un mancator de lotus, ca voi toti, si sa ma prefac ca nu vad ce e in jurul meu. Pana la urma – ma pacalesc – am reusit sa raman perfect singur, un monument incrustat cu rece. Sunt perfect capabil de a intelege tot ce se intampla in jurul meu, sentimentele pe care le provoc, si faptul ca sunt incapabil sa le stapanesc. Mi-e prea clar ce trebuie sa fac ca sa capat afectiunea unei persoane, dar in timpul asta as ajunge sa nu-mi mai pese de persoana respectiva, facand efortul totalmente inutil. Corbul e simplu si ferice; un animal cu pula uriasa si cu memorie de soricel. Eu sunt Luceafarul, si el e Catalin; iar rolul Catalinalinei il joaca cocaina in sine, drogul pe care el il depaseste zilnic, de parca nici n-ar fi fost, drogul de care eu ma agat cu inversunare, pentru ca este singurul lucru adevarat, parghia care nu se misca in viata mea. Totul a fost o gluma, o gluma amara si insipida; n-a mai ramas nimic, nici macar urma unei fundatii.
Ce face un om cand e capturat, bagat in temnita si scos numai ca sa fie batut de trei ori pe zi? Innebuneste, daca e slab; il gaseste pe Dumnezeu, daca e si mai slab (adica prost); sau invata sa-i placa.  Iubesc viata asta, cu tot cacatul ei, din cauza cacatului ei. De aceea ma imbat, de aceea ma droghez, de aceea fac glumele mele sarcastice cu necunoscuti prin baruri. De aceea nu iubesc si privesc iubirea cu ochi rai, angelo-demonici: pentru ca iubirea nu e din viata asta. Am incercat sa vorbesc cu Monica un pic in Cafeneaua Actorilor, nu numai despre probleme mele (asta era schema oficiala), dar tipa a inceput sa-mi zica mai multe despre ale ei: ca a dat de un smecher si i s-a crapat aluia prezervativul, ca ea sta ca pe sorici ca ii vine (?) ciclul cu intarziere, asta daca ii vine, si m-am lasat naibii de zis ceva.

3 februarie

Singura intrebare pentru o persoana inteligenta: de ce sa nu ne sinucidem? La faza asta, Roxana mi-a raspuns, dupa o clipa de gandire:
” Aaa… nu-mi vine un motiv in clipa asta. Sincer.”
Am avut noi o discutie mai serioasa, de-aia de care nu-i place sa avem. Nu stiu ce se intampla, ma simt din ce in ce mai singur odata cu trecerea timpului. Parca nici prietenii mei cei mai buni, oamenii pe care ma bazam cel mai tare, nu ma inteleg. Una din doua: fie sunt foarte, foarte diferit de restul (imbietor, dar improbabil), fie toate lucrurile care mi s-au intamplat m-au terminat la creier.

4 februarie

E cea mai mare minciuna sa crezi ca papilele gustative eludeaza sinuciderea. In depresia aia groasa dintre a 9-a si a 10-a, dupa Catalina, as fi putut sa ma plimb si in cel mai indesat si colorat Pizza Hut, ca lucrurile ar fi ramas perfect la fel. Adica Pix.
Uneori viata mea e un adaos la Camus. Ce mai pot sa zic eu si n-a spus el?  Strainul, Ciuma, La Mort Heureuse sunt mai adevarate decat toate strazile pe care ma preumblu ca un vierme bolnav.

6 februarie

Cocaina bate-n vena ca viscolu noaptea: se harsaie, cheama, doreste si n-are voce sa spuna ce vrea. Ma ridica din morti, ma cutremura – sunt un cutremur cu energie deviata in atmosfera, si caut un obiect, o persoana – ca sa ma dezlantui. Tot ce s-ar fi adunat in urmatoarele trei zile, incetul cu incetul izbindu-ma de plafon vine acum, si ma orbeste. Vorbe, vorbe sa fie, bataie, futai, numai sa se umple golul dintre secunde. Cocaina e alegerea extremei sensibilitati a omului care vede toate cele 25 de frame-uri ale vietii. As scrie chiar drogat, de n-ar fi imposibil, si atunci s-ar vedea diferenta: mi-ar sari pixul din mana si s-ar face tandari. Nu pot asa.

9 februarie

In unele zile durerea e insuportabila. Ma uit la ea, regala si murdara, sexy fara sa o stie, disturbandu-mi gandurile, cum isi scoate caietul de franceza la ghiozdan (asta, sigur, cand vine la ora), si simt ca innebunesc incet. O merit, gandesc eu atunci. Merit sa nu mai incerc. Pentru trecutul nostru impreuna.

22 februarie

Mi-a luat trei zile sa citesc, mai bine spus trei nopti, „Singuratate si Destin”. Frati gemeni de minte, nu altceva.

24 februarie

Zilele astea aproape ca exist. Drogurile si zapada adevarata de-afara mi-amintesc ca lucrurile nu stau chiar asa simplu

25 februarie

Mi-e rusine sa-i recunosc lui Corbu’ faza asta, dar…
uneori doar muzica clasica ma calmeaza. Dar asta doar in momentele cele mai secrete si savuroase ale depresiei mele.

nu stiu ce data e, si sincer ma doare direct si la fel de sincer in cur

Singurul lucru stabil in viata mea acum e creasta valului durerii, impingandu-ma tot mai jos, spre moartea psihica si infinit.

2 martie

Jos cu martisoarele! Jos cu ziua femeii (zic in avans, ce smecher sunt)! M-a luat astenia de primavara; ii condamn pe toti normalii. Am gasit suprema libertate – sa caut singuratatea din fata oamenilor, amestecandu-ma cu ei. Sa plec din fata minciunilor lor, sa neg constant si constient lupul din mine, sa urlu pentru prezenta sinelui, in loc de prezenta sinelor. Arunca machiajul de pe tine, si vei trai in realitatea nemiloasa de Matrix. De ce e adevarul mai bun ca minciuna? Cand trageam cocaina, stiam. Acum nu – si-mi pierd convingerea intr-un raspuns pe zi ce trece. Punk IS dead.

4 martie

Am ales eu depresia asta sau m-a ales ea pe mine? Iulia e atat de aproape de mine (fizic) si in acelasi timp atata de departe. O imbratisez in visele mele; a ajuns in castel, in camera de oaspeti, si ochii ei ratacesc mereu catre tronul vinetiu oridecate ori narile mele se apropie de ale ei. Se teme, si o simt; invariabil se da la o parte si vrea sa fuga. Uneori reuseste. Asta este dovada cea mai clara ca castelul meu nu este un vis, sau ceva imaginar. In imaginatie ti se intampla cea ce in mod normal in realitate nu ti se intampla, si ai vrea. La mine in castel lucrurile se petrec altfel, in mod sincer si fara oprelisti, ceea ce se vede doar la suprafata realitatii. In momentul in care voi incepe sa ma indoiesc de adevar, ma voi indoi de tot si ma voi sparge: singura statuie de sticla, decedata intr-o lume de lemn, pardon aluminiu. Am inceput sa ma indoi.
Maine vrea Corbul sa-l ajut la o bataita. Maybe.

5 martie

A fost cum banuiam, adica m-am blazat. Reusesti sa fii foarte bun la bataie daca nu-ti pasa de absolut nimic. Era o faza pe undeva pe Net: trebuie sa nu-ti pese daca mori, dar sa-ti pese destul de mult de viata ca s-o alegi in locul mortii.
Lasand dracului teoria la o parte, a fost misto, I could have some more, dar am nevoie de un pic de spatiu liber, un pic numai pentru mine. Cred ca Corbul s-a uitat un pic cam ciudat la mine ca am sters-o imediat dupa bataie, dar chiar ca simteam nevoia.

8 martie

Imi amintesc acuma prea lucid inceputul anului asta, futut pe moarte. Iulia devenise o obsesie d-adevaratelea. Oriunde eram, oriunde ma duceam, daca vedeam macar o fata cu par saten-roscat, simteam cum curge depresia peste mine. Si Catalina avea parul exact la fel; ceea ce facea durerea si mai mare. Doream cu disperare sa o vad – pe Iulia; si esuam zadarnic. Vacanta aia de iarna a fost ratata cum se rateaza de obicei toate vacantele de iarna: cateva bairame inghesuite cu bautura – niciodata destula – si tigari proaste – niciodata destule; carait de telefon pe fundalul unei zapezi albe si reci, aproape solida in duritatea ei. Droguri afara, fulgi inauntru; vedeam chipul ei peste tot; imi lipsea vointa ca sa pot sa ma ridic; asa ca alunecam la loc. Eram in cautare si in depresie; stiam ca toate usile erau inchise dar nu ma puteam dezbara de obiceiul idiot de a bate la ele, sperand sa se intample ceva. M-am analizat atunci cu mai multa sinceritate decat vreodata pana atunci; nimeni nu conta pentru mine mai mult decat Iulia (cu exceptia lui mine insumi – mare si obscen semn de intrebare). Nu stiam nici ce vroia fata asta – stiam de fapt foarte putin din ea, de un milion de ori mai putin decat stia ea din mine.
Am scapat? Asa mi se pare. But the dragon also rises, e versul favorit al Corbului de nu stiu unde.

10 martie

Monica a racit groaznic. La dracu, nu-mi pasa de ea, de cand a mototolit-o Corbu am pierdut total legatura.
M-am retras in castel prima data dupa ce Catalina s-a sarutat prima data cu Corbul. I-am vazut, si nu am simtit aproape nimic, adica nu durerea aia calda si sfasietoare la care ma asteptam, ci valul de durere pe care l-am mai intalnit si dupa Iulia, atunci mai puternic de o mie de ori, intotdeauna calm, docil si neorbitor. Atunci, chiar in zilele alea, cand totul parea pierdut, am vazut pentru prima data basoreliefurile crenelurilor singuratice, turnuletele intunecate si ferestrele enorme, prietenoase, nelocuite… in spate era un cer fara stele, involburat si negru ca sufletul meu fara dragoste. Vulturi se roteau in inaltime – mi-a luat ceva timp sa-i vad, si numai dupa juma de an am zarit devizele in latina de pe intrare. Nu puteam citi pe niciuna, dar le stiam pe toate.
Poarta de fier era larg deschisa, pentru ca asa vroiam eu sa fie; cand iubeam, se fereca la loc. Lupii erau multi, in jur, si ma asteptau. Prietenii mei cei adevarati!
N-am zis nimanui nimic niciodata castelului meu, nici macar Corbul. E locuinta mea si numai a mea.
De ce aleg toate femeile gresit? I can kill myself now because I am dead in my mind.

12 martie

Dragostea – am conchis eu ieri dupa juma de litru de vodca – este implinirea unui sadic printr-un masochist (ignoram sexele, pot fi schimbate dupa dorinta) sau a unui masochist printr-un sadic. De aceea sarutul e inceputul mortii unei relatii: sadicul stie ca va victimiza, masochismul stie ca va fi victimizat(a); si dispare mult din vanatoare. Dar nu tot, daca biciul e priceput.
Cred ca sunt pe cale sa vad lumina din nou, si imi pare rau. Era mai bine cand imi vorbeau umbrele. Apropo de umbre, am slabit asa de groaznic in perioada asta, ca abia ma mai tin pe picioare. Merg pe scari la mine la bloc tinandu-ma de balustrada, motiv viu de mare distractie si spirite pentru Corb (prin comparatie depresiile lui sunt slabe, normale si trecatoare). Nici nu mai concep aceea ce este pofta de mancare.

14 martie

La ora de romana azi, o mica intrerupere amuzanta: eminescu e luceafarul poeziei eminesciene. Profa a bagat perla asta si nimeni nici ca n-a observat. What the hell matters?

16 martie

Vacanta. Pff. Pff. Am mers in Ioanid cu tipele si ne-am drogat asa pe vede. Am aflat culmea egoismului (sa-ti faci tatuaj cu tine insuti) si culmea tatuajului (sa-ti tatuezi pe pula una mai mare decat aia pe care o ai). Pentru o secunda am fost noi ca inainte, dar a trecut cam repede. Da, intr-un fel nici n-am avea de ce sa mai avem ceva in comun: au trecut atatea peste noi ca…

18 martie

Sfinxa mi-a facut lipeala cu Bianca, o tipa cam linistita pentru gustul meu, care ii e vecina. Ne-am trombonit prin parc si am pus-o de-o discutie toti 3, adica Sfinxa mai mult moderatoare bineinteles, ca altfel.. ce sa zic, tipa independenta de da pe-afara, dar cu niste faze care m-au oripilat ceva de n-am cuvinte:
1) crede in Dumnezeu;
2) e comunista asa la halul ala primar, cum incerca Ivan Hipiotu’ din Neculce sa-mi explice mie, ca toata societatea umana ar trebui sa-si imparta valorile ca sa nu mai fi razboi,crime, pacat, etc. Ceva scarbos, ma gandeam numai la insectele alea din Starcraft, nu stie starcraft dar s-a prins;
3) crede ca nu exista perversitati, la faza asta mi-a placut, mi-a si zis o faza de la unul la rochefoucauld de care am mai auzit fiindca era innebunita Roxana in a 10-a, adica: perversitati sunt lucrurile pe care tie ti-e rusine sa recunosti ca vrei sa le faci.
Sa fiu cu Iulia e deci o perversiune? Ha hi ho funny moment. Well not quite.

21 martie

Primul sarut, bine. Iulia nu exista in mintea mea, nu a existat niciodata mai putin. As vrea sa-i vad fata acum, daca se poate. Doar atata God, dumnezeu, destin, haos, ce o fi in loc.

26 martie

Nu-i de mirare ca nu mi s-a indeplinit dorinta cu iulia de ieri. Era la munte la piatra craiului, d-aia nu m-a vazut cu bianca.

1 aprilie

Ziua pacalelilor, nu prea a fost. Exceptand ideea multi-pretentioasa ca intreaga mea viata e o mare pacaleala, that is.

2 aprilie

Cunilingusul nu e chiar cum mi-am imaginat. The sky couldn’t have been brighter. Cum facea Bianca – ce mai gemet, ce mai urlet, tare bine m-am simtit, de parca eram centrul pamantului! Bine ca intr-o juma’ de ora trebuiau sa vina ai ei si m-a dat afara din biroul lui tac’su (da, acolo…) ceva mai rau ca-n Trainspotting. Ii sclipeau ochii foarte ciudat, ca la nebuni, si mi-a placut tare. Sa nu atingi o fata nici cu o floare, eh?? Nu o sa-mi ia mult si o s-o si fut. E placut sa ma intorc la realitate acum, dupa asa o cura de sictirina.

3 aprilie

Mi-a cam venit in Moalele Capului, scuzati expresia, faptul ca Bianca m-a parasit. A vrajit floarea pulii o ora in parc la Ioanid (parcul nostru, as fi zis daca mai eram impreuna) pana sa ajunga la problema, incurajata de insistenta mea de aproape ii dadusera lacrimile. Cica se implica prea mult yadda yadda poate mai tarziu. Poate mai tarziu sa se futa si cu Stallone, ca cu mine poate sa-si pupe calcaiul.
Imi cam trebuie o pauza, sa imi adun un pic gandurile si atata tot. Toy Dolls, Rancid, Kill the Bastards, pause.

7 aprilie

Corbul s-a oferit sa vina la mine cu o blackerita din Caragiale, care sa-mi rezolve toate probleme pe care le-as putea avea vreodata, de genul when she’s pressed she will undress // and then she’s boxin’ clever. La refuzul meu politicos s-a enervat si m-a amenintat ca ma cara odata in Resurrection si cu sau fara voia mea ne leaga. Sa indrazneasca!!!
Desi, acuma, blackerita… daca e serioasa a pornit de la Black Sabbath, si am avea ce discuta. Ei, si cu Black Sabbath m-am imbatat prima data, cu Black Sabbath m-am drogat prima data si cu Black Sabbath vroiam sa-mi pierd si virginitatea (sa fie festiv). Toata clasa a 9-a m-am trezit cu Black Sabbath dimineata (paranoid-ul, de obicei) si ma culcam cu PIB-ul (daca mai dormeam), care si acuma mi se pare cel mai cel mai cantec de dragoste ever. Dar… adevarul e ca nu-mi mai pasa de nimic. Adica dragoste and stuff. Lasa-le sa fie zic eu. Nu mai am nici un fel de reactie la saruturi in filme sau cand ii vad p-astia de la mine de la scoala lingandu-se ca vacile Il-egal non-stop, si poate c-ai mai bine asa.
Dixit Corbu: ca s-a abrogat articolul 200, daca esti poponar poti sa te saruti in parc cat vrei, dar daca esti cu o fata o iei in fata de la Garci pe indecenta publica. No comment. Ever. Stupid country. Stupid people. And me here – where is the connection? Nu e nici una, asta e si faza.

8 aprilie

Urasc frica mai mult decat orice. Nu am zis niciodata nimic, desi astia de la mine din clasa trebuie ca stiau destul de bine cum statea situatia – dar pentru Iulia era la o aruncatura de bat concluzia ca disperarea m-a impins si mai mult spre cocaina si viceversa, un superb cerc vicios de care o tin vinovata (si nu vreau sa ma las).
Ochii i-au coborat astazi, dupa ce m-a vazut, nu stiu de ce; si a fost mohoroasa tot restul zilei, care a degenerat, cum era si de asteptat, in discutii de cacat cu aia de la mine si o raita prin Herastrau, cu cinci busuioace dupa noi si 0 buletine (au venit gaborii si ne-au luat uratel la intrebari, dar am ramas tare). La sfarsit cand ma taram acasa printr-un Bucuresti care brusc cazuse prada discutiei purtate cu mine insumi atat de puternic, eram sigur ca n-a ramas nimic, nici in sufletul meu, nici in al ei, nici in al altcuiva.
Acum ascult „Open your Eyes” si spel sa ma insel. Bineinteles ca orice lasa o urma, dar ce sunt eu, ratoi?

9 aprilie

„Nori grei se aduna pe acoperisul existentei mele pitoresti”. Poetic, nu? La dracu. Nu scap de astenia asta de primavara cum nu se scapa de un tantar; o izgonesc o zi, cel mult, si vine inapoi.
M-am carat cu inelul meu cu deget la franca si am incercat sa il arat profei, dar nu s-a prins. Unii oameni sunt atat de prosti, ca nici sa faci misto de ei nu e amuzant. M-am si surescitat, ca cica Ionescu ai nota nu bineeee
– Subjonctivul de la etre.
– …
– scrie.
Apoi ia creta. Jumate de clasa citeste integrame, la ailalti le dardaie curul fiindca stiu si ei cas pe cale sal beleasca hipermall. Incep sa scriu – Ghergana din banca intai ma mai ghideaza. Chiar e tacere acum si nimeni nu rade – inseamna ca fac greseli oops stiam asta deja.
Cand m-am intors, zambitor ca de ziua anticristului se aud susoteli si vreo trei neff ridica mana. Imi amintesc gandind ca tricoul meu cu Anarchy in the UK nu ma va trada tocmai acuma. Si asa e. Am scapat cu cinci pe prezenta – ura mie! sa-mi amintesc sa dau bairam -si am mai si scapat de o materie la care sa vin semestrul asta.

10 aprilie

de azi, iulia o sa se faca ca ma cunoaste. Am plecat dupa romana, unde idiotii de la mine din clasa iarasi n-au avut habar la „Joc Secund”; ma gandeam sa dispar la geografie si bio, am dat de cristina de la r2 in fata ca ce faci ma; eu- nimic; pai hai cu noi in mash; si zic eu bine – chit ca am cam un milion de absente dar o suta de lei in buzunar. Dupa aia cand am vazut ca era si Iulia mi-a cazut fata triunghiular. Dar nu avea gagiu cu ea (are?, nici nu stiu), si m-am simtit mai bine. E, si uite asa haladuiam eu pe langa hasdeu cu toata gasca de semi-idioti de la mine din clasa; am intrat inauntru – 3 mese goale, ia comanda beri, ia scoate pachet, ia intreaba in jur de bricheta – si stam noi si vorbim de profa de economie care a cazut ieri de pe scaun – de neff, bineinteles – si nustiucumnaibii discutia alunecase spre dragoste. Erau acolo cinici prostovani ca Bidiviu’, si bineinteles comicii de proasta ocazie ca Sica (asa-i mai zicem noi lui Aurica). Numai Iulia tacea. (Si cu mine, of course, my horse). Taceam amandoi, si prostii vorbeau.
Dupa 3 sticle de bere, ma ia Aurica, ca, hai ma zi si tu ceva. A spus el niste tampenii, si mi s-a ridicat neuronul cel singuratic la cap si am bagat teoria aia a mea cu lianele, daca era Corbu’ acolo ma injura de toti mortii, iam ziso si tot explicato de un miliard patru sute de mii de ori, nu conteaza, teoria mea suna in felul urmator:
1) noi suntem liane pe un zid (zidul poate fi dzeu, timpul, haosul, nimic etc nu e important)
2) o relatie e cand doua liane se ating;
3) e IUBIRE cand tu, liana 1, uiti ca esti liana 1 si te crezi liana 2 si viceversa, adica uiti de tine si te confunzi pe tine insuti cu liana cealalta. bineinteles ca totul e psihic, ca fizic tot esti in corpul in care esti.
A, si dupa aia ca prea se uitam la mine ca la circ, am mai adaugat eu de la mine ca asa imi venise ca iubirea adevarata e o obsesie, si e bolnava, si nu-mi mai amintesc daca am zis ca ei n-au habar, fiindca tot ce iubesc ei e futai si tate.
E si cu faza asta am inchis gura la toata masa – oricum ma stiu ei de nebun – dupa cum se beleau unii la altii ziceai ca le spusesem ceva-n sanscrita. Si inca nu le zisesem tot ceaveam pe suflet cu societatea asta de cacat, de durerea inabusita inauntru si de dosarele ics, si buphi, si meteveu, si cum ne roadem unii pe altii de la porcariile care ni se baga pe gat, fara sa aveam vreo sansa, si cum lumea asta construita pe idealuri isi mananca supusii, de faptul ca nu avem nici o sansa, nici macar sa emigram… si se facuse asa o tacere in jurul meu, parca eram singurul om de pe pamant.. si pe ochii Iuliei era asa… un zambet… ceva foarte ciudat… trebuie sa nu ma mai gandesc in nici un caz.  Fusese exact discursul unui inexistentialist in fata unor broaste. Am mai stat acolo pret de o ora si mam carat. N-am schimbat nici un cuvant cu ea (hurray me! I AM THE IRON MAAAN)
a si mam facut cu o caseta de la Cristina de la R2, adica mia dato inainte sa ma duc in mash.

11 aprilie

azi la romana m-am luat in gura cu clasa mea ca niciodata. Era „Riga Crypto si Lapona Enigel” de Ion Barbu; adica un tip nemuritor, pe care toata lumea il ocaraste, se indragosteste de o eschimoasa mica. Tipa mare fana a soarelui si a luminii, el incercand sa-i explice ei avantajele umbrei si padurii – ca mine. Ea il tine de vorba tocmai ca sa-i arate avantajele soarelui pana dimineata, el se descompune sau asa ceva si fie moare, fie devine otravitor, e cam acelasi lucru. Ei, toata clasa – 29 in cap plus profa – ca vai ca ce misto sunt ideile tipei, care-s niste idei absolut normale si nustiuce, cand de fapt Crypto e cel adevarat, adica destept. Era cam ca in Luceafarul, dar cu minus, adica Catalina ar avea dreptate, si luceafarul ar fi un dobitoc. M-am enervat rau pe ei, si le-am cam aratat-o. iulia era singura care tacea tot timpul. Nici macar nu se uita la mine.
la engleza, aveam o compunere despre idealuri. si ea a citito special pentru urechile mele. ma nu stiu ce zicea acolo exact, dar parea o replica la ce zisesem ieri in bar – parca era ceva gen: numai sentimentele ne pot scoate din starea asta de cacat, iubirea sincera si blabla; ca ne e frica sa construim ceva de frica ca tot esafodajul se va darama.
nu putea sa-mi zica in fata bineinteles. Nuuu, zidurile sunt prea inalte.
deja statutul meu in clasa e distrus – sunt deja un intrus, am fost intotdeauna, indiferent de unde am intrat si pe unde am vrut sa ies; dar asta m-a daramat, adica modul cum mi-a zis-o. M-am intins pe spate, cu palmele pe ceafa de parca eram playboyul 11, si ma tineam sa nu plang. As fi ras la oricine in afar de Iulia… dar ea n-avea dreptul sa spuna astea, mai ales dupa tot ce fusese intre noi. hell I cannot admit I’m weak. doesn’t she know she’s fucking toying with my fucking soul??
I WISH I WERE STRONG GOD I WISH I WERE STRONG AND I’LL BE VERY VERY STRONG ONE DAY VERY STRONG AND THEN NOTHING WILL TOUCH ME ANYMORE.

asa, acum ma simt mai bine.

14 aprilie

Doamne e superb Liv Kristine. Bai traba e grava…caci cred ca…ma-m indragostit din nou de Iulia.
Bai chiar mi-e frica de o relatie caci nu am chef sa sufar,chiar n-am chef.si totusi cu Iulia…
FFFFFFFFFUUUUUUUUUCCCCCCCCCCCKKKKKKKKKKKKK ME
I AM FUCKING IN LOVE;I HATE LOVE I JUST PURELY HATE IT

15 aprilie
Can’ toate corabiile s-au scufundat, orice pare sus. Azi am avut inspectie la latina si a trebuit sa ne re-aranjam in banci (fac eforturi teribile sa uit toate bancurile cu Bula care-mi colcaie la ora asta in cap). Iulia a venit langa mine si mi-a soptit: „we need to talk”. Talk in gura ei suna asa de ciudat si senzual ca … ma rog, mai sa ma apuce iarasi chestia de care ziceam ca ma las. As zice ca m-am pierdut, dar acum ascult Rancid si e bine.
Dupa ore tropa tropa in Kalifornia. E, nu era chiar ca in vremurile noastre bune… parca era un pic mai matura pe ea, m-am uitat la mainile ei (astea-ti zic mai multe despre o persoana decat orice altceva) si am inceput sa vorbim una alta pana am ajuns la fazele clasice de vrajeala. Adica nu erau de loc clasice, pentru ca se uita mereu in ochii mei, asa, intrebator, de parca vroia sa porneasca totul pe baze noi. Mi-am dat seama ca era altceva in capul ei decat ce era hat, in noiembrie. Crescuse, parca, se maturizase rau; abia atunci, in mash mi-am dat seama ca n-am mai vorbit de mult cu ea one-on-one de Foarte Mult Timp.
Eu as fi vrut sa stam si mai mult de o ora, dar trebuia ea sa se duca la meditatie.
– La ce?
– La mate.
– ?!?!
– Dau la ASE.
– Pai de ce te-ai mai dus la Uman intr-a 9-a?
– Ca m-au batut ai mei la cap.
Si a facut o mutra cam deranjata, pe tot ce vrei. Mi-am amintit eu un pic ca se certa rau cu ma-sa, avea „razboaie” cu ea cate vrei si alte faze nasoale; dar nu-mi dadusem seama cat de nasoala era situatia. Pai cum intra tipa asta la facultate, cu doua(2) ore de mate pe saptamana? Nu intra. Si nici n-ar prea trebui sa-mi pese, numai ca ea e Iulia. Si atunci?
Nu i-am zis absolut nimic, of course – asa sunt eu confidential, dar cred ca a citit pe fata mea tot. Ne-am ridicat de la masa si m-a rugat cu o usurinta care m-a dezarmat ca hai sa discutam, s-o duc pana la statie adica. (SMEN!! gandeam eu cu litere mari). Pe drum vorba vorba vorba – as zice dunza dunza time dar sunt lucruri ceva mai serioase de spus si facut – si la un moment dat s-a facut tacere. Am ajuns la gaura de metrou si s-a uitat la mine cu ochii aia mici si iscoditori. Ploua marunt, lumea circula indiferenta, si ea nu spunea nimic. Nu cerea nimic – nu cu voce tare – si mi-am pus bratele in jurul ei. Jur pe tot ce vrei ca nu-mi-era frica, ca asta simteam ca trebuie sa fac. Am coborat treptele; cam tacea; si stiam, pentru ca o stiu pe tipa asta mult prea bine si stiam ca tremura toata. Dar la suprafata – ce repezeala! – nu se vedea nici o umbra. Am mai zis eu niste tampenii, a mai ras. A aparut dupa aia duduitul ala ciudat, si tot locul parea sa tremure.
Chiar atunci, la secunda cand a sosit metroul, m-a sarutat incet, calma, cu repezeala unui ceasornic. Eu m-am tras inapoi primul, surprins de ce putusem sa simt. N-am nimica niciodata cu sarutatul in public, ba chiar fac misto de gagicile care fac faze apropo de asta, dar acum Iulia ma luase prin surprindere. N-am zis nimic, n-a zis nimic. M-am uitat in ochii ei doar; astepta. Stia ca vreau; stiam ca nu e o faza gen si-a pierdut capul si a sarit pe primul venit; m-am lipit si eu strans de ea, si parca am simtit toata greutatea lumii in sarutul ala. Am privit-o iarasi, si am tinut-o in brate cum obisnuiam. Nu mai stiu ce a zis; nu mai stiu ce am zis; a luat metroul (se ducea la meditatie, d-aia n-a luat tramvaiul sau trolebuzul cum obisnuia) si gata.
Nu prea stiu ce sa cred.
Adica stiu.
Catalina era o creatura a zilei, fierbinte, agila, instabila si dureroasa, sensibila mai putin la sentimente decat Iulia, steaua noptii mele. Nu le pot compara – ma tem ca propriile mele dobitocii o sa ma acopere. Intr-una din certurile noastre timpurii – hat, din a 10-a – Corbul ma acuzase ca gandesc prea mult. Avea dreptate, dar fara asta cred ca iubirile mele doua n-ar fi avut decat forma, fara substanta, existenta sexuata la care il vad pe el si pe toti cei din jurul meu condamnati. Intotdeauna am fost altfel, altfel decat ceilalti, altfel decat si el, si de aceea am suferit in dragostea: nu ma intelegeam, si atunci cum sa ma inteleaga ceilalti?
Iulia, nu ma intoarce asa. O sa-mi amintesc ca m-am mintit cand mi-am spus ca nu te iubesc, o sa-mi amintesc ura pe care am incercat sa ti-o port si pe care n-am varsat-o in jurnal tocmai pentru ca nu era adevarata. Ai puteri prea mari asupra mea, si nu pot sa-ti permit sa… daca o sa ma raneasca cineva, sa ma raneasca ea. Eu atata am de cerut. Aveam zile stranii, si zile albe. Nu ma scoate din rutina, pentru ca as deveni eu insumi, si dupa aceea as muri.

17 aprilie

M-a luat de mana azi dimineata si zambea de parca am fi avut o noapte de dragoste impreuna. Deci totul e bine… presimteam schimbarea asta oarecum, si simt inauntrul meu exact ce simteam acum juma’ de an (duca-se!): o caldura ca o luminita, nu foarte puternica dar care ma impinge sa zambesc.
M-am saturat sa explic la toti fraierii, gen triada de curve care joaca septica tot timpul la mine in clasa: vesnica misconceptie a nedrogatilor: drogurile nu schimba starea de spirit pe care o ai, adica nu te fac din trist vesel ci o maresc pe oricare o ai in clipa aia.
Venind inapoi la Iulia, pe care nu o mai cred de cat de frumoasa e pentru mine, nu am cucerit-o cu sarutul asta, pentru ca Andrei care a fost, Andrei din octombrie nu mai e, si Iulia care fusese in octombrie nu mai era. Am violentat-o; s-a trezit alta fiinta. Nu-mi cred norocului; parca ieri era Gazzi langa mine, spunandu-mi cum si-a gasit ea cealalta jumatate; ardeam de nerabdare, si de neincredere; neincredere ca poate asta mi se va intampla si mie. Atat de repede?
Pielea ei face cat doua lumi puse impreuna.
Dixit eu:
Apa curge pan-la soare
Curva este fata mare
Asta e capul meu oare
Sau cacat umplut cu sare?
Dubiu este si va fi
Daca ei raman copii
Pula mea se va beli
Si la Vama voi veni.

19 aprilie

Am dormit cu ea noaptea asta pe Unforgiven 2, cantecul care ii placa cel mai mult – gustibus non… asa. Nu stiam ce par matasos avea pana cand nu l-am gustat de pe pielea gatului ei; avea degete calde si un cap mic, si tremura… ce mai tremura. Eram incredibil de gelos pe muzica aia, care intra in urechea ei, in moduri cum eu n-as fi putut niciodata.
Avusesem trei fantezii, si doua imi indeplinise Iulia: sa dorm cu o fata fara sa ma fut cu ea si sa stau cu capul in poala ei.
Mai ramasese doar sa stam amandoi, pe un camp fara vegetatie sau copaci, noi doi, un pachet de tigari si o sticla de vin.
Hei, ce naibe, nici de zapada nu mai aveam nevoie.

(later)

Am vorbit cu varu-miu care n-a mai trecut sa ma vada de tsnspe ani, si mi s-a dus pofta de filozofie. Am inteles ca acolo sunt o gramada de fraieri si cocalari si anafuristi(termen care provine de la cuvantul anafura preluat din vocabularul lui Corbul”Futu-ti anafura matii” si reptrezinta idioti,cretini,etc). Las, tot e bine ca nu intru la facultate. Ca sa freci cu matura pe strazi ce diploma-ti trebuie?

18 aprilie

Inca o vizita prin castel, inca un adevar revelat (sper de fiecare data ultimul). Am dat de fiecare data. Am dat mult, si n-am primit nimic.. aproape nimic. Corbul, o persoana pe care o puteam oricand privi drept inferioara mie in… orice, reusea sa aiba o relatie, relatii, si singurul motiv pentru care ele nu durau mult timp era pentru ca nu dorea asta.
Sa nu mai gresesc o data? sa mai gresesc odata? sau sa-mi bag picioarele in mine insumi? Parca nu-mi vine sa cred in mine insumi. Iulia, cuprinzandu-mi mijlocul; Iulia, vanandu-mi buzele cu un sarut fierbinte si sarat ca noptile la mare; Iulia mereu in jurul meu, Iulia cu ochii zambindu-mi. Oare ce am facut ca sa merit asta? Probabil nimic. Si d-asta ma ingrijorez mai tare.

19 aprilie

Cel mai mult – mi-am dat seama azi, cand eram cu Iulia – e sa pierd timpul, si la scoala il pierd cel mai mult. Un sfert din toata viata mea stau acolo (am probleme asa de mari cu absentele, ca chiar trebuie sa vin). Cand as putea sa fiu tot timpul cu ea… ma intreb daca o sa ma plictisesc vreodata.

20 aprilie (ziua lui Hitler! Heil!)
Cocaina ca sa ma zapaceasca, sa ma trezeasca, sa ma ucida, sa ma adoarma, sa ma invie, sa-mi mature creierul, sa scap de multime, sa visez la schiuri multe, sa stiu ca nu sunt singur, cocaina pentru ca nu mai am de ce sa ma tem, cocaina pentru ca sperantele mele s-au sfaramat pana la ultima, ca am devenit zapada jalnica, cocaina sa ma putrezeasca si sa ma arunce, sa stiu ca sunt altfel, sa stiu ca sunt viu, sa stiu ca nu sunt nimeni, sa stiu ca nu sunt altcineva; cocaina sa simt ca traiesc o viata aiurea si cocaina sa simt ca nu e totul in zadar, pentru ca Catalina nu a plecat si nu va pleca, pentru ca Iulia imi zambeste
si pentru ca imi place sa ma pacalesc cu propria mea suferinta si sa cred ca nu ma va mai parasi niciodata.
Singuratatea mea din castel numai zambetul Iuliei mai poate s-o opreasca, pentru ca portile stau sa cada, arse de acid. Cocaina pentru padurile pe care le vreau, cocaina pentru castel, cocaina pentru lupul care sunt, pentru zidire, pentru mine, pentru niciodata, pentru vreodata.

24 aprilie

fara banc, din cauza dirigii mele energetice, sunt in semi-exma.

26 aprilie

azi am fost cu iulia la insider – adica asa vroia ea, pana la urma ne-am dus la kusturica si ne-am luat si o bere, si a venit imbracatalina super bine in negru, cu un tricou care arata cum se transforma semnul lui manson in zvastica in patru stagii. O tipa care stie sa se imbrace are deja 50% din succes. Urasc aparentele, dar adevarul ramane: ele ma controleaza si condamna. Iar noi toti suntem definiti de modul cum aratam: pentru ca chiar si atunci cand nu-ti pasa ce haine porti, tot trebuie sa porti niste haine.
Cu ea am redescoperit ce e aia sa atingi o persoana. Inainte dadusem atat de mult, ca ma saturasem – si uitasem esentialele.
In dupa miaza aia ploioasa cand ne-am despartit, i-am scris o glosa, o prostie adevarat, dar nu ma mai puteam desfata de chipul ei si trebuia sa-l exorcizez. Mi-am amintit asta acum, pentru ca ploua. si ea doarme langa mine. Nu ma pot opri de la a-i atinge parul. Si pentru prima data cu o fata (incluzand si data trecuta cand am fost cu ea), nu-mi pasa daca ea-si da seama sau nu. Aiurea chestie, dragostea: nu-ti mai pasa de multe lucruri.
My life was a copy of a copy of a copy. Este mare lucru sa ai doua buze cu care sa saruti.

29 aprilie

Azi l-au exmatriculat pe Sam, sau cel putin asa am auzit in curte. Nimic deosebit despre omul asta, poate ca toalele aratau prea misto – se imbraca exact ca un baietas, dar cam prea luxos, si cu toale prea noi ca sa nu atraga ochii la lume. Vorbea prea mult despre droguri, si asta i-a cam adus pierzania. Pana la urma, de la el raman cu o singura zicere, la un viceroi intr-o zi de iarna: „din toata populatia globului asta, doar 2% nu au fantezii de futai cu altii de acelasi sex ca ei.”
Faza groaznica e ca tipul s-ar putea sa fi avut dreptate.

30 aprilie

Iubirea e numai in ochi, in ochii ei reci, dar privirea lor e calda, si luminoasa, ca soarele. Stiu asta fiindca ieri noapte ai iei erau plecati si am ascultat Echoes-ul la ea, si am simtit-o inmoindu-se in bratele mele. Tremuram tot timpul – nu de frig, ci tot timpul. Nu fusesem niciodata mai aproape de implinirea unui ideal – si atunci mi-am dat seama ca niciodata nu ma gandisem cum ar fi sa fac sex din nou cu ea. Dar nu-mi pasa: singurul lucru pe care mi-l vroiam era sa simt gatul ei, asa ca l-am sarutat incet, si buzele mele erau unealta si ea le-a incalzit. Si a venit partea intunecatalina a melodiei, si am strans-o si mai aproape: pana a trecut o umbra peste sufletul nostru. Santalul nu mai ardea; ea vroia sa se desprinda; si eu stiam ca, pana la un nivel, pierdusem. Dar pana la cat?
Mai tarziu: tot eu! M-a sunat. Doamne, nu cred in tine dar o iubesc pe ea si e destul ca sa cred si in tine. Era atat de fericita la telefon ca m-a fericit si pe mine.

1 mai

Un banc cu care am facut-o pe Iulia sa se prapadeasca de ras. Asta e:
Un drac vrea sa se casatoreasca. Se duce la Talpa Iadului, si mama lui ii zice:
” Ma, chiar vrei asta?! Avem la dispozitie, uite, dracoaie, demonoaice…”
” Nu, mama, eu vreau o pamanteanca.”
” Offff, fiule! Bine, in cazul asta tine minte o regula: vezi o tipa misto, fluieri dupa ea. Daca intoarce capul, e curva – nu te casatoresti cu ea!”
Coboara diavolul – vede o blonda misto – fluiera – tipa intoarce capul – „nu o iau, e o curva”; mai merge el ce merge – vede o roscatalina si mai misto – fluiera – tipa intoarce capul – „nu o iau nici p-asta, e alta curva”; mai merge el si mai mult – vede o bruneta – fluiera- nimic. Fluiera iarasi – nimic. A treia oara – tot nimic. Se duce la ea, o cere in casatorie, se casatoreste cu ea.
Morala: fetelor, faceti-va curve, altfel va ia dracu.

(pause)

it’s not so funny, now that it’s on paper.

2 mai

L-oi fi invocat involuntar pe scaraotchi. Azi Gretei i-au cazut chilotii in ora de franca. S-o vezi pe profa, se facuse vanata. Faza misto e ca din cauza socului, nimeni n-a ras. Am izbucnit toti abia cand ne-a zis:
– Va rog sa iesiti afara.
Incerc foarte tare sa nu ma stresez pe probleme de scoala. N-am facut-o pana acum si nici n-o s-o fac de acum inainte. Iulia a observat ca e ceva picut in neregula si am vorbit cu ea sa ma lase un pic in pace (n-am zis-o chiar asa, i-am bagat-o diplomatic, dar fata e desteapta si a inteles). M-a apucat brusc un sictir rapid, asa, astenie de primavara. M-a pupat si gata.

3 mai

M-am dus cu Corbul in Lenoir, ca ba, ca ai inceput sa nu mai vorbesti cu mine decand esti cu Iulia ca faze. Ciuciu, trebuia sa-i demonstrez ca nu-i adevarat si am pornit cu el. Mai doua sticlute de vodca in Gradina Icoanei, mai un gal gal in bar. Cand sa pic pe jos, apar doi cunoscuti de-ai lui, Tabara si Myst. Simpatici baietii, dupa introducerile necesare am ajuns la o conversatie inteligenta, cu f(r)aze gen (nu inventez)
– Eminem are multe faze misto, zice Metal. „Cand am scot cutitul, sangele era inca albastru.” (nu stiu cum suna in engleza, imi amintesc doar traducerea)
– Faza aia favorita a mea ” All the drugs that I’ve done,  I’m still going down”.
– Ce zice blonda copilului ei? „Mi-am luat de la gura sa te fac pe tine.”
Si tot asa pana la 9 seara. Nimic serios, nimic prea serios. O zi pierduta.

5 mai

Am stat toata vara cu melodia aia in cap: a friend in need’s a friend indeed / a friend who bleeds is better / a friend with breasts and all the rest / a friend who’s dressed in leather. Am ascultat-o ieri la Misu, un fraieras de la mine din clasa cu singura calitate ca ii place Metallica albumele vechi, si mi-am adus aminte de tot ce-a fost. Duca-se!
O tipa de la ASIA e la mine in scoala, si Sugy, o verisoara de-a lui Corbu, vroia autograf. M-am dus la aia, i-am intins foaia:
– Semneaza.
– Ce-i asta?
– Semneaza!
Tipa s-a executat ultra-labartat, si la insistentele ei i-am raspuns in sfarsit:
– Un autograf.
– A, un fan? s-au trezit in ea aerele mocofane de vedeta.
– Da, am zis eu tragand de hartie si dupa aia tusindui-o in fata:
– E pentru un prieten, ca altfel nu ma interesezi si cred ca esti si o proasta.
Mama, ce fata a facut! S-a ofuscat de peste mai sa zici ca avea creier. Dar n-are ce sa faca, daca asa e dotata…

6 mai

am vorbit cu ea despre cum a fost la inceputuri, inainte ca noi doi sa fim impreuna prima data si am aflat ca ea a inceput sa fumeze din cauza mea cand inca nu ii marturisisem nimic. nenorocita viata! si daca as fi stiut..
Am fost in Resurrection pt prima data in luni de zile. Blackerii de la o masa s-au luat de mine (faza cu Ai coaie? DISPARI DIN FATA OCHILOR MEI! si tipul s-a retras cu codita intre picioare). Dupa, Iulia la mine, ceva Black Sabbath – Forbidden si tot ce trebuie; i s-au umezit ochii, dupa masaj a inceput sa gafaie; ma intreaba: „Ai prezervativ?”, aveam, scapare rapida; ca de obicei, s-a comportat altfel decat ca atunci cand nu e excitata; vorbeste mai mult, straluceste un pic in fiecare zambet; e mai pura, mai copila, mai aproape de cea care era atunci cand incercam sa o vrajesc. Cu timpul cad toate zidurile, chiar si cele pe care nu le-am zidit noi insine. Pacat; ii simt respiratia cum imi tremura pe gat si realizez ca nu realizez cat de aproape sunt de rai.
Nu stiu pe cineva mai norocos ca mine. Nu mai am nevoie de apa, de tigari, de bautura, de mancare daca o am pe Iulia langa mine, atingandu-ma. Am schimbat un univers de nimicuri pe un nimic cat un infinit de universuri. Stiu ca si ea simte la fel; vorbim; ne luptam impotriva blazarii, impotriva panzelor de paianjen pe cat putem. Si vom reusi. Nu stiu cum, dar vom bate timpul.
Ambitii de mortali… Castelul nu mai este. Sau nu-l mai vad. Iulia,ce mi-ai facut??

8 mai

A trebuit sa citesc hortensia papadat bengescu (scarbos; nici numele nu vreau sa-l scriu cu litere mari) si acum vorbeste spiritul din mine, adica am murit de o mie de ori si acum sufletul abia s-a ridicat. Merit un premiu (2 linii groase si perfect de albe), rezumatul rezumatului e scris si in caiet. Iulia nu putea sa ma ajute, profa verifica toate caietele si oricum Iulia nu se prea da in vant dupa literatura. De cand am luat-o eu sub aripioara mea neocrotitoare de vampir a inceput s-o lase mai moale cu scoala. Nu deschid subiectul de fata cu ea ca n-am de ce – e ff posibil ca intamplarea sa fie simultana si fara legatura. Atata doar ca daca ii mai fac probleme ai ei acasa (o adunatura de nu-i rabda hartia calificative) ma duc si le dau foc. Radea ea ce radea cand i-am zis asta, dar stim amandoi cat de serios e totul. Taica-su a intrebat-o ce cauta cu „ala”, de parca posesia de tepe, geaca de piele si creier ma scoate din randul cetatenilor cu drept de vot. A rezultat o cearta monstru (monstra?) si n-a mai lasat-o afara cu mine doua zile. Nu prea ne-a/m-a durut, fiindca oricum ne vedeam la scoala si chiuleam in draci. Bine ca s-a dus si saptamana asta de foc. Rar am mai vazut ceva asa stresant. Bine ca e Iulia.
Acus vine vacanta…

9 mai
am vazut o frumusete de film aseara la protv: atractie fatala ii cred ca ii zicea sau asa ceva. oricum ideea ca doua tipe care sunt mari dusmane se culca prin jur cu toate pulele ca sa ajunga una la cealalta. Cam feminist, dar lui Iulia i-a placut. Nici nu ma asteptam altfel…

12 mai

About women:Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused by you
But in the end all want to be abused by you.

13 mai

azi iulia si cu mine ne-am carat in mash si m-a intrebat de ce cocaina si m-a pus pe ganduri (trebuia sa-i raspund). pai… sunt ceea ce gasca de tocilari si moluste (dixit vita de vie) de la mine din clasa n-o sa fie niciodata, si cocaina – pe care am intalnit-o din intamplare, cu Catalina, m-a ajutat sa devin asa, ca Eliade dupa ce s-a dus la curve, in „Romanul adolescentului miop.” Am nevoie de ea ca sa fiu eu insumi, in viata de zi cu zi ma fragmentez inoportun si pierd tot ce ar trebui sa fiu. In fata cocainei nu mai exista ceilalti, sfaturi, bine, rau, gresit sau negresit, ba chiar dispare si trecutul; ea nu ma judeca. te-ai gandi ca dupa re-aparitia Iuliei in viata mea m-am drogat mai putin. Cat se poate mai fals (bineinteles nu i-am zis ei nimic despre chestia asta).
Odata ce ajungi la depresia cea mai profunda, la constiinta pierderii de sine si de persoana iubita, paradisurile realitatii, putine si false cate sunt, trebuie imbunatatite artificial. Iulia cea frumoasa mi-a acceptat viciul; nu avea de ales; era parte din mine ca tricourile si muzica; si cand o sa ma surprind ezitand in fata ei de la a trage o linie, o voi parasi pentru ca o sa stiu ca m-a schimbat.
oricum, ieri la sfarsitul conversatiei m-a luat de obraji si mi-a spus ca ma accepta asa cum sunt; mie nu-mi place sa fiu luat de obraji, si totusi mi-a placut cand m-a luat ea. Parca mi s-a ridicat cerul in tample, ca in a zecea cand am fumat marijuana.

14 mai

Am fost sambata cu Iulia si Corbul in Sidney.De fapt trebuia ca eu si Iulia ne intalnim la 13:30 la Scala ca sa mergem sa vedem :Save Private Ryan
Si pe la 12 l-am sunat pe Corbul ca sa vina pe la mine pana in 1:00.
Bun e 1 si Corbul nu vine.Am plecat si dupa termen de o tigara de stat la Scala apare Corbul vesel ca am venit ca sa afle ce vroiam sa vorbesc eu cu el.Si i-am spus ca doar am vrut sa-l vad asa… si a dat sa plece ca stii just me and the lady,dar l-am oprit.A venit Iulia si filmul era la 15:30 si era vre-o doua,asa ca hai in tandarica.O berica un pepsi,o tigara si s-a facut 3:15.Bun hai la film.Monetarul era  in total 70.000 si la toti trei ne trebuiau 75.000(25.000 lei biletul).Na ca nu mai mergem si dupa multe ore de gandire am fost in Sidney care e un restaurant la Victoriei unde au si mancare mexicana.Si am luat un Nachos care e o tocana di carne de vita sau pui sau vegetariana cu chilli,porumb,ardei,castraveti,condimente si se mananca cu niste chips triunghiulari facuti din porumb.Delicios si ne-a ajuns la toti trei dar nota a fost vre-o 52.000 lei. Eh asta e si apoi am mers la mine am luat o cola la 2 L si cam asta.

15 mai

Intotdeauna Corbul m-a batut la gagici. Dar Iulia e A MEA, si asa o sa ramana vesnic. N-o sa ma tradeze niciodata. Ce este intre noi e ce-am vrut amandoi, si asa o sa ramana.
Ma pish pe ce cred aia de la mine din clasa despre mine si Iulia. N-au decat SA iNdraznEasCa!!!

16 mai

La franceza (materia mea de departe favorita): mai bine o luam de la inceputul catalogului, zice Pralea, „hai Irina du-te la tabla.” Toata clasa masca: n-avem nici o irina. Si profa face cu noi de 3 ani de zile. Is she crazy or is she stupid? In rest tot asa: plictiseala, durere.
O sa repet anul – e hotarat. Ieri noapte am visat o hartie pe care scria „Preaviz de exmatriculare” – literele se detasau de pe hartie, deveneau ros-negre, apoi intunecate si finalmente preschimbandu-se in „Ana are mere.”
Preavizul deja l-am primit, deci nu e nimic preemptoriu. Deja am vorbit cu ai mei si le-am spus ca, corijenta sau non-corijenta, eu nu mai trec pe la scoala. Au fost de acord cu conditia unui examen psihiatric (babam!) si cum n-o sa descopere nimic [(?), adica (??)] o sa ma lase sa repet anul in pace.
N-o sa mai fiu in clasa cu Iulia. Damn. Desi, poate ca o sa fie mai bine. Uram tot circul pentru turma.

17 mai

In onoarea vestii de ieri am dat un bairam semi-monstruos cu multa lume pe care nu-i cunosteam si 100 de sticle de bere. Totul udat de Feteasca de cotnari si sex pistols, si pana la urma tot am ajuns eu si cu Corbul pe o masa, urland: „the space – the stars- it made us feel like children – as hollow as the „o” in gooooood „, dupa care rageam cu sticla la bot: „coz it’s a greeeaaat big white wooorrrllllddd…” A fost bine.
Niciodata n-am sarutat-o pe Iulia atata de mult – cel mai misto lucru de la inventarea romparchinului. Am inceput si sa impig zapada pe la a zecea si sa primesc ditamai comenzile – 2 grame, 3 grame, pt prietenii prietenilor prietenilor. mai mult Shobi, Gusteru si Bolovanescu, legaturi bune de avut. Parca nu-i asa de rau sa repet anul. Nu vroiam sa dau nas in nas cu bacu’ si facultatea asa de repede oricum.

25 mai

Niciodata nu exista o situatie din care sa nu pot sa ies. I-am spus asta lui Corbul, si a zambit amar. Atunci m-am enervat si i-am zis nu exista greseala, nu exista bine sau rau. Nu exista decat potential si real; i-am repetat asta lui Corbul zilele astea… Sketch a little keyhole for the looking glass people, asta-i primul lucru care-mi vine in minte cand trec prin fata pe la liceul meu de dupa-masa, linge-blide. Ascult Manson mult, ca sa-mi fac curaj sa-i zic Iuliei ca o iubesc. Si merge?… you bet… tre doar sa aud corul ala monstruos de o suta de mii de oameni urland love is hate; hate is love si parca ma ridic in sus cu tot corpul… nu stiam ca mai exista lucruri in afara de cocaina care sa ma ridice asa de sus..
Ieri, semnal de alarma: inceput de cearta. A inceput Iulia cam prin laturi ca una ca alta, am luat-o: „Fata, zi-mi care-i problema, zi lu’ sefu!” Dupa o scurta perioada de smiorcaieli la creier, faza pe care nu o prea suport dar are dreptul la ea, imi face:
– Pai stii, uneori simt ca tii mai mult la droguri decat la mine.
S-a vazut doar ca m-am scarpinat in cap, ca de fapt era super ultra sucarit. Deci nu exista cuvinte pentru ce simteam in momentul ala. Niciodata n-am vrut o asemenea confruntare si pe cinstea mea daca meritam. Trebuia s-o iau incet.
– Iulia, fata, hai in Herastrau.
Ar fi zis ea ceva (ai ei ii fac scandal de fiecare data cand intarzie, si cred ca s-au prins ca are gagiu, ca altfel n-ar fi asa), dar s-a uitat mai bine la mine si si-a dat seama ca era serioasa. Tu ai inceput-o! In 335 dagadam, dagadam, dagadam, n-am scos nici macar un sunet dar nici ea nu s-a uitat la mine bravo ei. Am traversat jumate de parc in tacere dar ne tineam de mana (impuls comun) adica lucrurile nu sunt atat de rele. Am gasit eu o banca mai izolata la margine de peste si am inceput o discutie ultradura, adica cu cartile pe fata cum n-am mai avut noi de mult si cam era nevoie. Cand am plecat inapoi era 6 seara si ea zicea ca e bine ca am vorbit asa, dar eu ma indoi.
Fraze intra:
„Fara cocaina eu nu mai sunt eu insumi” (eu – faaza cu care am incheiat toata povestirea despre cum a fost cu zapada in viata mea). Bineinteles ca nu i-a placut, am vazut dupa cum i s-a innegrit fata. Imediat dupa aia a venit soarele peste parul ei rosu si mi-a venit s-o sarut; si asa am stat in contre si contra-contre o juma de ora pana i s-a dus supararea si am putut sa discutam din nou rational.
” Ca eu tin mult la tine” (ea – dupa care a inceput sa planga un pic si am luat-o in brate. Fraza suna nasol, dar asta pentru ca e scrisa si separata de restul conversatiei, ca altfel se potrivea misto)
” Ne-am gasit” (asta am zis-o eu, dar o gandeam amandoi la unison. Si asta pare melomeladramatica pana o sufleci in context).
M-a lovit tare rau ideea asta cu controlul. Spre deosebire de cum a fost in noiembrie, acum eu o sa fiu cel care vede cat si cum. Nu-mi mai vreau sa-mi scape din mana.
Acuma rabda si mananca rosii cu branza. Poate ma suna…
*
M-a sunat! Si nu ne despartim. Totul e bine… deocamdata… dar am incredere.

28 mai

am mers azi cu ea si cu corbul in KFC, am stat de taca taca pret de 2 pachete de Bond si tot asa. Inseamna atat de mult pentru mine ca, vorba Corbului, am inceput sa ma speriez. Nici o ezitare, nici un nor, nici un semn prevestitor in castelul meu – sunt regulile jocului pe care mi le-am auto-impus. Iulia, te iubesc cu toata inima.
Este o stare perfecta, sau mai mult decat perfecta, sa pot sa stau la scoala fara sa fac nimic. De venit tot vin fiindca mi s-a busit computatoru’ si Iulia tot vine (n-o condamn, trebuie sa i se incheie media la vreo sapte materii). Scoala e asa, un fel de hazna sociala in care tropaie toate dihaniile lipsite de sens ale umanitatii. D-aia ma si distreaza sa vin.
Revin la Iulia si revin in forta. Imi zisese ea de vreo doua ori ca n-ar fi bine sa chiuleasca de la ore (si tot plecase cu mine in „Kalifornia”), si n-am ascultat-o. Acum cred ca o ia in fata temporal si spatial de toate culorile de la toata lumea. Mi-e cam jena, si mi-e jena ca mi-e jena.

1 iunie

Ziua copilului. I-am facut cinste lui Iulia cu tot ce-a vrut, si dupa asta am mers la mine…
Lucrurile mici – o gogoasa cand tie-foame, vin fiert si floricele inainte de un film – pot sa alunge orice efort. Nu trebuie sa ajung niciodata atat de jos incat sa nu pot sa le mai gust.
Dovada maxima de incredere? Sex oral intre canibali.
NU era aluzie. But hey that gives me an idea…

3 iunie

desi initial am refuzat, Iulia s-a oferit sa plateasca si pentru mine. O sa luam trei grame la ea acasa – babaci plecati and all –

3 iunie (mai tarziu, dar ce conteeeaaaaza, tatam, cand hasis fumeeeaza..)

nu, nu hasis; doar zapada. Si nu i-a prea placut. Ok, vai de ei – asta-i expresia mea ultra-belicoasa in ultima vreme. nu-i timpul pierdut

4 iunie

N-am fost ieri la scoala, dar am auzit numai lucruri interesante. Cum ca n-a venit nici un prof la primele 3 ore si nici la ultimele trei, dar Babuta de chimie nu s-a lasat si a ramas tare pe pozitii,ca altfel nu va inchei media la nimeni.
Ei, si dupa un sfert de ora Vaduma si Flavi deschid usa:
” Tarzan si Bobita (cainii zgripturoaicei) sug pula!”, si au tulit-o afara. Surpriza abia a venit dupa aia: tipa a iesit din clasa, faza la care popandaii erau total dusi si ea a inceput sa-i alerge prin scoala, de iesise toata lumea din clasa si incepuse sa aplaude.
Dupa aia iarasi despre obsesia dirigai mele cu facutul unei fotografii la sfarsitul fiecarui an. Din toata clasa, doar Iulia si Cris Punkista nu aveau fuste mini.
– Bine ca ati facut asta ca sa se vada ce grase sunteti. Diriga a ras, dar si ea era in mini.
Ma depreseaza gandul ca poza cu mine o sa ajunga in treizeci de case. Oricum nu s-a mai facut azi, mai bine, mi se fura sufletul daca o fac.

5 iunie

azi, Iulia a venit cu sugestia sa o facem din nou, chestie la care nu ma asteptam de la ea. Am plecat in recreatie de la franca, si a patinat in pache; ochii i s-au deschis larg, si a aparut in gatul ei acel galgait care in un an de zile mi-a devenit atat de familiar. Simtisem ca a luat-o; si am sarutat-o inzecit, stiind ca ea acum era undeva deasupra (si simultan dedesubt) lumii de cacat in care se tarase impreuna cu mine.
nu mai exista loc in inima mea loc pentru atata iubire. Trebuie doar sa ne tinem de mana, si ochii zambesc de la sine. Ma transporta.. gandim aceleasi lucruri.

7 iunie

Pt cocaina nu exista inca ritm, melodie, oricat incercam sa ne pacalim cu Evil Empire.
lumea parca s-a schimbat… cu caldura asta au venit si buzele ei, sa ma schimbe in ceva cu frunze. Zilele cu ea sunt altfel; sunt zilele mele si zilele ei.

8 iunie

In pantelimon, la trei noaptea, unul:
” Nutii!”
Nimic.
” NUTIII”
Nu-i raspunde nimeni.
” NUTIII!!!!!!!”
Apare unul la un balcon:
„Ce vrei ma?”
” Nuti s-a sculat?”
” Nu mi s-a sculat!”
Mi s-a parut mie azi ca Iulia se uita cam altfel la Corb, dar mi-a evadat temerile. Stie despre Catalina, si sustine ca sunt paranoic. Are dreptate – ce e intre noi n-o sa rupa nimeni. Nu o sa uit curand cu ce ochi gelosi se belea baiatul la noi cand ieseam din Resurrection.
Oricum, ce e important e ca i-am luat azi un inel cu yin si yang din Cardiac, stiam ca ei chiar ii si place asa ceva si asa serioasa cu ochii ei albastri m-a innebunit de minte si mi-a spus ca crede ca suntem predestinati unul pentru celalalt, si cum ne-am sarutat atunci nu ne-am mai sarutat vreodata. Parca si acum ii simt fata-ntr-a mea.

10 iunie

Ii scriam poezii, prostul de mine. Glosse, (ce altceva?!, exclamam eu seniorial, ea prapadindu-se de ras – asta se intampla la inceputul zilei, cand totul se incalzea si noi eram in fata la Hasdeu, asteptandu-l pe Corb sa iasa) in care ii spuneam totul si nu ii spuneam absolut nimic.
Mi-am amintit ca Iulia e prima fata careia i-am luat trandafiri?
Trebuie, fac un efort, sa imi aduc aminte ce ruina de om eram in iarna.     Sunt momente in viata, crize adevarate cand fetele de pe strada se uita prin tine, orele de scoala sunt de doua ori mai lungi si vremea posomorata ne ucide pe toti inauntru. Ma incuiam in camera, cu tigari si My Dying Bride, lumini ioc, ferestre trase. De scoala nu-mi aduc aminte nimic, poate ca-i mai bine. Si Corbu’ ma lasase singur, simtind poate si el ca nu putea sa faca nimic, sau poate avand si el problemele lui. Stiam ca nu putea schimba nimic, dar as fi vrut sa incerce. Nu-mi mai pasa de fapt, de el sau de viata sau de nenorocita noapte alba in care ma scufundasem. Nu aveam nevoie sa citesc „Pe culmile disperarii”, disperarea era in mine, tacuta si dureroasa. In fiecare zi descopeream ca se putea mai jos – nici bautura, vinul rosu care altadata facea atat de multe pentru mine, ma privea mut si dezamagit. Mi-era sila si de gestul de a duce sticla de gura – mi se parea un efort ridicol, un consum de energie fara sens si fara scop. Ajunsesem, vorba Corbului, IN GROAPA.
Suntem o lume noi trei, o lume independenta si nebuna.
(pauza) incepe sa-mi devina din ce in ce mai clar ca nu mai am nevoie de jurnalul asta. Era jurnalul unui ratat, unui om singur, si nu mai sunt asta. Era un jurnal pentru alungarea plictiselii, slabiciunii, si nici pericolele astea nu mai ma ameninta. O sa-l las la mine in dulap, intre cutia lui Panzer 2 si box-setul Exploited, stiu ca n-o sa ma mai atraga cu tacerea lui neagra no more. Pentru prima data de dinainte de Catalina, tacerea pura ma satisface. Goodbye.

11 iunie

ma iubeste ma iubeste ma iubeste. Aici este capatul lumii. E in biblie o faza cand solomon era ultraultranorocos si isi arunca inelul in rau tocmai ca sa se balanseze lucrurile ca altfel ar fi atras mania lui dumnezeu si cand ia fost dat inelul inapoi de un pescar carel gasise solomon s-a albit la fata si a zis mania lui dzeu e pe noi sin juma de an israelul belise pula pe plan militar. deci de aici nu se poate merge decat in jos. dar eu si cu iulia nu suntem ca ceilalti. deci o iubesc si eu. si stie si stiu si stie si stiu si stie si stiu

SFARSIT

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: